Școala Populară De Arte Tudor Jarda Cluj
SECȚIILE NOASTRE Prima pagină | ADMITERE | Galeria "55" | Galeria ”ARTE” | Galeria "Carol Pop de Szathmari" | Evenimente | Revista ”ARTE” | BROȘURA "MAKING OF" | ANSAMBLUL FOLCLORIC “VATRĂ DE DOR” | Linkuri către instituții partenere | Contact
EXAMENE - PROGRAMĂRI EXAMENE - REZULTATE PRODUCȚII DE CLASĂ ORARE PLANIFICARE TEORIE MUZICALĂ ACTIVITĂȚI LUNARE FACEBOOK - FABRICA DE CULTURĂ CLUJ REVISTA ARTE CATALOGUL ARTELOR NOU! CALENDAR CULTURAL OFERTĂ EDUCAȚIONALĂ REPARTIZAREA SĂLILOR REPARTIZAREA CURSANȚILOR IMAGINI MANIFESTĂRI CULTURALE MUZICĂ ARTE VIZUALE COREGRAFIE ARTĂ DRAMATICĂ PROIECTUL JOC POPULAR CLUJEAN SECȚII EXTERNE CERTIFICARE ISO 9001/2008, BUGET PROGRAM AUDIENTE PROGRAME ANALITICE CURSURI STRUCTURA ANULUI EDUCAȚIONAL TIPIZATE DIPLOME PRIETENII ARTELOR PARTENERI ȘI COLABORATORI LEGISLAȚIE UTILĂ ȘI REGULAMENTE APARIȚII ÎN PRESĂ CONCURSURI, FESTIVALURI, TABERE PROPRII IMAGINI ȘCOALA DE ARTE CLUJ
Prima pagină » APARIȚII ÎN PRESĂ » LA TABĂRA NAȚIONALĂ DE ICONOGRAFIE DE LA MĂNĂSTIREA VOIVODENI, JUDEȚUL SĂLAJ, CU ȘCOALA POPULARĂ DE ARTE “TUDOR JARDA” DIN CLUJ

LA TABĂRA NAȚIONALĂ DE ICONOGRAFIE DE LA MĂNĂSTIREA VOIVODENI, JUDEȚUL SĂLAJ, CU ȘCOALA POPULARĂ DE ARTE “TUDOR JARDA” DIN CLUJ

 REPORTAJ Incursiune savuroasă la tabăra națională de iconografie de la Mănăstirea Voivodeni

Ghelasie Spătăcean, stareț: “Câmp gol era aici, la Voivodeni, unde pășunau oi și vite, și uitați ce sfântă mănăstire a răsărit!” Citiți în următoarele rânduri o incursiune savuroasă de o zi la Tabăra națională de iconografie de la Mănăstirea Voivodeni, județul Sălaj, cu Școala Populară de Arte Tudor Jarda din Cluj.

Voievodul Gelu, "patronul" spiritual al așezării

Voivodeni este un sat aparținător comunei Dragu, din județul Sălaj, așezat între dealuri, o zonă mirifică unde ajungi venind de la Cluj-Napoca numai după ce treci de "Stânca Dracului", aflată lângă Hida.

Aici, la Mănăstirea cu hramul "Schimbarea la Față" se desfășoară în perioada 29 iunie - 3 iulie Tabăra Națională de Iconografie, ediția a VI-a, cu participarea a 15 iconari din Timișoara, Constanța, Târgu Jiu și Cluj-Napoca, precum și a 25 de copii din rândul localnicilor.

Pe parcursul celor câteva zile de tabără participanții, învățăcei sau profesioniști, pictează icoane pe sticlă, după izvoade originale din zona Nicula, sub coordonarea Mioarei Sîntiuan, specialist iconograf la Muzeul Etnografic al Transilvaniei.

Vasile Corpodean, managerul Școlii Populare de Arte Tudor Jarda, ne declară, încă de pe automobilul care ne aduce de la Cluj, că toate piesele realizate pe parcursul acestei tabere vor fi expuse în lăcașul de cult cu ocazia hramului mănăstirii, ce va avea loc pe data de 6 august.

Astfel, o parte a lucrărilor va rămâne în patrimoniul mănăstirii, iar cealaltă va intra în cel al Școlii Populare de Arte, pentru a participa ulterior la diversele manifestări expoziționale ale instituției clujene de cultură.

Referindu-ne strict la satul Voivodeni, legenda spune că numele localității vine de la voievodul Gelu, care, pe la anii 900, după o bătălie pe Meseș cu oștile ungurești, a trecut pe aici, iar populația a dorit să-i consemneze trecerea prin zonă. De asemenea, o altă atestare documentară a localității apare - câteva secole mai târziu - în cronicile celebrei răscoale de la Bobâlna, din anii 1437-1438, din care a reieșit că unul din cei șapte stegari ai răscoalei populare se numea Pavel din Voivodeni. 

O nouă viață monahală, după 300 de ani

Ajunși în impunătoarea mănăstire ne întâmpină Protosinghelul Ghelasie Spătăcean, starețul mănăstirii, și ajutorul său de nădejde, părintele ieromonah Macarie, venit aici de numai opt luni de la Sibiu.

După ce părintele stareț, reprezentanții Școlii Populare de Artă și coordonatoarea taberei, Mioara Sîntiuan, au completat diplomele ce urmau a fi înmânate participanților și organizatorilor, i-am cerut permisiunea gazdei noastre, părintele Ghelasie, să ne retragem într-un colțișor pentru a afla câteva lucruri despre istoricul mănăstirii.

Cu o mândrie nedisimulată acesta ne-a mărturisit, pentru început, că a venit aici în data de 15 iulie 2002, după ce-a slujit șase ani la mănăstirea Frăsinei, județul Vâlcea, alți șase la schitul Iezer, același județ, și doi ani la mănăstirea Govora.

"Câmp gol era aici, o pășune pentru ciurda de vaci, bivoli și oi a satului Voivodeni. Patru călugări eram, care ne-am stabilit pe acest deal gol. Totul, la dorința unor credincioși din sat care au tânjit să redeschidă oaza de monahism care există încă din anul 1700, când au fost distruse mănăstiri din Transilvania și desigur, nici cea existentă odinioară, aici, n-a scăpat de furia celor răi.

Iată că până la urmă această dorință a credincioșilor locului s-a împlinit și după 300 de ani de la dărâmarea mănăstirii vechi s-a dat din nou viață monahismului ortodox, începând cu anul 2002, când patru călugări - printre care și subsemnatul - au pus piatra de temelie cu hramul "Schimbarea la Față". De atunci, an de an a început să înflorească viața monahală și mănăstirească, atât prin numărul de credincioși care vin la sfintele slujbe, cât și prin clădirile care se văd", continuă acesta.

Starețul refuză însă, cu diplomație, să dezvăluie semnele dumnezeiești pe care - dă de înțeles - le-a avut pe parcursul ridicării și apoi desăvârșirii construcției acestei mănăstiri. „Astea nu se spun, sunt taine ale fiecărui călugăr în parte. Cine le spune acela suferă de mândrie și de îngâmfare, păcate de neiertat", declară el, misterios.

Apoi îi invită pe clujenii abia veniți de la drum la masă. În tot acest răgaz participanții la tabără, cu masa luată de ceva vreme, se află deja în plin proces creator, în incinta foișorului de pe dealul învecinat, unde se află și clădirea vechii mănăstiri, cea care i-a găzduit pe călugări în 2002 și în toată perioada scursă până la construcția noului edificiu. 

„Mamă Ană, pot să stau puțin cu tine?"

Își face apariția și bucătăreasa taberei, Ana Nemeș, cu castronul de ciorbă aburindă, ajutată de fratele de mănăstire Alexandru. Aceasta e cea care a gătit în ultimele trei ediții ale taberei și îi delectează și în acest an pe participanți cu preparatele sale.

Femeia s-a pensionat de la Școala pentru deficienți de auz din Cluj-Napoca, dar a mai lucrat apoi și în bucătăria unei firme deschise într-un mall clujean. Marele ei prieten de la Voivodeni este fratele Alexandru, vechea sa cunoștință, cel pe care - când acesta se afla încă în „lume" - l-a hrănit la cantina școlii unde lucra,  pe când acesta era elev al acesteia.

„O, ce bine i-a părut fratelui Alexandru când m-a întâlnit! Îmi tot spune: mamă Ană, pot să stau puțin cu tine? Dar, de fapt, aici toți îmi spun „mamă" sau „bunică" și nu există bucurie mai mare pentru mine decât să-i văd mâncând, cu poftă, de la mic la mare, pe toți cei prezenți în tabără. No, atunci mă liniștesc și eu, zicându-mi că le place mâncarea pe care le-o fac", mărturisește, numai un zâmbet, femeia de 66 de ani.

La rândul său, fratele de mănăstire Alexandru se uită cu drag la ea, îi ascultă toate indicațiile legate de servirea mesei și zâmbește mulțumit. Chestionat, acesta arată că aici și-a găsit cu adevărat liniștea și speră din tot sufletul ca peste patru luni să fie primit și el în monahism. „De la Nicula m-a adus părintele stareț acum doi ani și opt luni - și nu-mi pare rău deloc. Mi-a tot spus: „Hai vino aici, că-ți va fi bine, fiindcă am nevoie de tine la tot ce se întâmplă în mănăstire." Și-am venit. Mă ocup acum de candelele din biserică, de tot ce e legat de slujbe, dar și de flori, marea mea pasiune", adaugă acesta.

Ieșim din sala de mese și în curte o întâlnim pe „veterana" taberei de iconografie, Valeria Miuțe din Târgu-Jiu, cea care a fost prezentă la toate edițiile precedente ale taberei. Ne răspunde și ea, cu bucurie, la întrebări, și e limpede că e fericită să se afle din nou aici.

„Această tabără a reprezentat pentru mine o adevărată școală de pictură, pe lângă cea de la Mănăstirea Tismana, din zona de unde provin. Aici pot spune că m-am documentat și-am învățat de la cei ce vin din diverse județe mai multe stiluri de pictură. Mi-a făcut plăcere să învăț de la ei - și poate că și lor de la mine. Oricum, după ce părăsesc Voivodeniul am să le arăt și copiilor de la Tismana acest stil de iconografie practicat la Mănăstirea Nicula, pe care iată, cei de la Școala Populară de Arte din Cluj, prin organizarea acestei tabere, îl transmit în toată țara. Și-n rest, să mai știți un lucru: când vin aici se petrece un fenomen de-a dreptul miraculos: uit toate supărările și grijile cotidiene și mă liniștesc complet", explică, încântată, Valeria Miuțe.

"Lucrez la o corporație, iar pictura pe sticlă mă relaxează"

La un semn al părintelui stareț, ne îndreptăm cu toții spre foișorul de pe dealul din proximitate, acolo unde se desfășoară atelierele de creație. Mesele de lucru sunt ocupate în totalitate de copii și oameni în toată firea, aplecați deopotrivă, cu răbdare, asupra lucrărilor.

La foișor ne întâmpină coordonatorul taberei, Mioara Sîntiuan. Sub supravegherea ei se pictează toate icoanele pe sticlă și, asemeni unui maestru de șah care face un "simultan" cu zeci de jucători, aceasta se deplasează peste tot, în dreptul fiecărui participant la tabără.

Șterge, corectează, explică - iar toată lumea o ascultă cu sfințenie. La mesele lungi sunt așezați cei 38 de cursanți, având vârste cuprinse între 5 și 63 de ani. Observă mirarea de pe chipurile noastre la vederea atâtor oameni, strânși în jurul icoanelor pe sticlă, așa că se grăbește să ne explice: "Majoritatea copiilor din zonă nu sunt la prima experiență de acest gen, ei revenind în tabără an de an și, bineînțeles, de fiecare dată se observă și evoluția lor. Însă cel mai important fapt e acela că se transmite mai departe un meșteșug popular și se formează și în domeniul iconografiei un public autorizat, care va putea discerne în viitor o icoană autentică de un kitsch. De asemenea, sper ca actualii iconari, cei maturi, să ajungă să expună în marile galerii ale lumii - păstrându-și totodată credința și puritatea pe care le-am remarcat cu prilejul șederii noastre aici".

Cât despre tehnica pe care o împărtășește participanților la tabără, aceasta ne-o prezintă scurt, pe înțelesul tutruror, parcă pentru a nu ne deruta: "Tehnica pe care o transmit e cea tradițională a iconarilor de la Nicula, cu conturul în tuș și pelicula de culoare, în pigmenți amestecați în emulsie de ou..."

Pe nesimțite, ne apropiem prima dată de micii iconari care pictează, complet absorbiți de munca lor. "Sunt de aici, din Voivodeni, elev în clasa a IV-a la Școala Gimnazială din localitate. Am mai fost în tabără și în urmă cu doi ani și am considerat ca pe o experiență frumoasă, cea pe care am avut-o aici, cu posibilitatea ca pe viitor, continuând, să am și eu succes. Așa că sunt hotărât să mă perfecționez încontinuu și să particip de-acum și la alte activități similare, în domeniu", declară Daniel Colcer, un băiat cu un limbaj surprinzător de evoluat pentru un tânăr din mediul rural.

Intră în vorbă cu noi și o elevă în vârstă de 14 ani din aceeași localitate, care ne mărturisește, la rândul său, următoarele:"Am fost prezentă la toate celelalte cinci ediții ale taberei, fiind inițiată de oamenii de aici în pictura pe sticlă și, dacă-mi amintesc bine, într-unul din ani am pictat chiar și pe lemn. Așa, încet-încet am prins drag pentru pictura pe sticlă și mă voi strădui din tot sufletul ca, de-acum încolo, să nu lisesc la nicio ediție. Atât de dragul picturii, cât și al celor de aici, de care m-am atașat foarte mult".

Ne atrage atenția și o cursantă din Timișoara, o femeie trecută de 50 de ani, pictoriță experimentată, care spune că încearcă pentru prima dată această tehnică de pictură. Se numește Hella Crasnanic și lucrează într-o corporație.

"Cred că mi s-a împlinit un vis. Doream mai demult să mă retrag puțin din lume - și iată că s-a întâmplat acest lucru, pentru câteva zile. Am o slujbă solicitantă, într-o multinațională, și nici măcar n-am știut că am nevoie de acest loc și îndeletnicire până acum, când am ajuns aici. Trebuia să plec într-o altă tabără, dar nu s-a potrivit, dar acum îmi pare bine c-a ieșit așa și cred c-a fost mâna Celui de sus, care a potrivit atât de bine lucrurile", arată aceasta, încântată.

La finalul șederii noastre, managerul Școlii Populare de Arte, Vasile Corpodean, a oferit diplome de participare tuturor celor prezenți, "pentru dragostea dumneavoastră pentru icoană", iar celor mai merituoși dintre organizatori diploma "Prietenii Artelor": părintelui stareț Ghelasie, "pentru că ține atât de mult să organizeze această tabără, azi când condițiile economice nu sunt deloc ușoare" și Valericăi Miuțe, cea mai veche participantă, "pentru că nu e deloc lipsită de talent în organizare, contribuind astfel, hotărâtor, la reușita taberei".

Iar cuvântul părintelui stareț a fost și el la înălțimea momentului: "Dumnezeu are nevoie de sufletele noastre pentru că nu are pe nimeni de pierdut și pe toți vrea să-i mântuiască și să-i ducă spre El. De aici și această râvnă de a picta chipul Maicii Domnului și al sfinților, ca un fel de evanghelizare cu aceste icoane prin care preamărim Biserica lui Cristos."


http://ziuadecj.realitatea.net/eveniment/reportaj-incursiune-savuroasa-la-tabara-nationala-de-iconografie-de-la-manastirea-voivodeni--139125.html


LA TABĂRA NAȚIONALĂ DE ICONOGRAFIE DE LA MĂNĂSTIREA VOIVODENI, JUDEȚUL SĂLAJ, CU ȘCOALA POPULARĂ DE ARTE “TUDOR JARDA” DIN CLUJ


LA TABĂRA NAȚIONALĂ DE ICONOGRAFIE DE LA MĂNĂSTIREA VOIVODENI, JUDEȚUL SĂLAJ, CU ȘCOALA POPULARĂ DE ARTE “TUDOR JARDA” DIN CLUJ


LA TABĂRA NAȚIONALĂ DE ICONOGRAFIE DE LA MĂNĂSTIREA VOIVODENI, JUDEȚUL SĂLAJ, CU ȘCOALA POPULARĂ DE ARTE “TUDOR JARDA” DIN CLUJ


LA TABĂRA NAȚIONALĂ DE ICONOGRAFIE DE LA MĂNĂSTIREA VOIVODENI, JUDEȚUL SĂLAJ, CU ȘCOALA POPULARĂ DE ARTE “TUDOR JARDA” DIN CLUJ


Prima pagină | ADMITERE | Galeria "55" | Galeria ”ARTE” | Galeria "Carol Pop de Szathmari" | Evenimente | Revista ”ARTE” | BROȘURA "MAKING OF" | ANSAMBLUL FOLCLORIC “VATRĂ DE DOR” | Linkuri către instituții partenere | Contact