Școala Populară De Arte Tudor Jarda Cluj
SECȚIILE NOASTRE Prima pagină | ADMITERE | Galeria "55" | Galeria ”ARTE” | Galeria "Carol Pop de Szathmari" | Evenimente | Revista ”ARTE” | BROȘURA "MAKING OF" | ANSAMBLUL FOLCLORIC “VATRĂ DE DOR” | Linkuri către instituții partenere | Contact
EXAMENE - PROGRAMĂRI EXAMENE - REZULTATE PRODUCȚII DE CLASĂ ORARE PLANIFICARE TEORIE MUZICALĂ ACTIVITĂȚI LUNARE FACEBOOK - FABRICA DE CULTURĂ CLUJ REVISTA ARTE CATALOGUL ARTELOR NOU! CALENDAR CULTURAL OFERTĂ EDUCAȚIONALĂ REPARTIZAREA SĂLILOR REPARTIZAREA CURSANȚILOR IMAGINI MANIFESTĂRI CULTURALE MUZICĂ ARTE VIZUALE COREGRAFIE ARTĂ DRAMATICĂ PROIECTUL JOC POPULAR CLUJEAN SECȚII EXTERNE CERTIFICARE ISO 9001/2008, BUGET PROGRAM AUDIENTE PROGRAME ANALITICE CURSURI STRUCTURA ANULUI EDUCAȚIONAL TIPIZATE DIPLOME PRIETENII ARTELOR PARTENERI ȘI COLABORATORI LEGISLAȚIE UTILĂ ȘI REGULAMENTE APARIȚII ÎN PRESĂ CONCURSURI, FESTIVALURI, TABERE PROPRII IMAGINI ȘCOALA DE ARTE CLUJ
Prima pagină » APARIȚII ÎN PRESĂ » TABĂRA DE CREAȚIE LA CHEILE TURZII

TABĂRA DE CREAȚIE LA CHEILE TURZII

REPORTAJ Povestea satului Șutu - prima localitate din Ardeal și a doua din România cooperativizată sub amenințarea armelor FOTO

de Sorin Grecu, 15 iulie 2015, 12:47

citiri:331, comentarii:0

Pe locurile unde vegheau, în 1949, milițienii și securiștii, vor picta timp de câteva zile tinerii artiști ai unor școli de artă din Transilvania.

PUBLICITATE

Poveștile așezării

Microbuzul Școlii Populare de Arte "Tudor Jarda" din Cluj-Napoca, organizatoarea taberei de creație în domeniul artelor plastice, ne aduce din reședința județului, în doar câteva minute, la pensiunea unui întreprinzător particular aflată în localitatea Șutu din comuna Ciurila. Șocul pe care-l resimțim e maxim când la intrarea în sat ne întâmpină - de o parte și de alta a drumului - doi stâlpi, văruiți proaspăt, cu simbolurile comuniste imprimate ostentativ pe ele, într-un roșu țipător: secera și ciocanul și steaua cu cinci colțuri.

Brusc, amintirea unor vremuri pe care le credeam demult apuse țâșnește neplăcut și tenebros în mintea noastră, așa că ne blocăm. Noi, de fapt, am venit la Șutu pentru a face un tur de documentare în arealul Cheilor Turzii, alături de profesori și de tinerii artiști plastici din Cluj-Napoca, Turda, Satu-Mare, Sighetu-Marmației, Câmpia Turzii și de  o tânără de 17 ani din localitatea Slatina (Ucraina).

Totul, pentru ca ucenicii să imortalizeze pe parcursul celor cinci zile cât durează tabăra o parte a obiectivelor pe care urmează să le viziteze pe parcursul zilei. Tinerii artiști și experții care-i călăuzesc în domeniu sunt pregătiți să pornească de îndată în "expediție", însă tema "stâlpilor comuniști, totemici," nu ne dă pace. Așa că înainte de a da semnalul plecării îi rugăm pe organizatori să ne "păsuiască" puțin, până când proprietarul pensiunii, Liviu Copil, ne va povesti istoria lor.

Iar uimirea noastră crește și mai mult când acesta, zâmbind larg, ne spune că el este cel care, în răstimpuri, îi reîmprospătează cu var și culoare. "La început i-a vopsit excentricul Cornel Revnic, renumitul oier și proprietar de lacuri din zonă, așa, , dar apoi am continuat eu - fiindcă m-am gândit că ar fi fost păcat să ne dezicem de istoria noastră, a suferinței părinților și bunicilor mei și a celorlalți oameni ai locului", începe el, misterios. "Dar, pe lângă povestea stâlpilor, mai avem una, superbă - cea a - care de altfel a adus porecla șutenilor în limbajul locuitorilor satelor vecine", aruncă acesta încă o nadă, asemeni unui pescar experimentat, simțind că, negreșit, o să „mușcăm".

Intrigați și incitați de subiecte, simțim că am nimerit în fața unui "povestaș" redutabil, depozitar al memoriei colective și "garant" al unei colectivități pierdute în zona dealurilor Clujului. Așa că îl rugăm să ne detalieze măcar primul subiect, urmând ca de al doilea să ne ocupăm când ne vom întoarce din periplul nostru. Proprietarul pensiunii nu se lasă prea mult invitat și, bucuros că are cui povesti aceste lucruri, continuă: "Șutu a fost prima localitate din Ardeal și a doua din România care a fost colectivizată. A fost aleasă de conducerea de partid și de stat, cu la Moscova, ca să demonstreze victoria definitivă a comunismului la noi, prin colectivizarea agriculturii. Și asta s-a petrecut, după spusele bunicului, care a fost un martor al evenimentului, în luna august a anului 1949".

"Ești deja în Rusia, înscrie-te în C.A.P.!"

Apoi continuă: "Rușii, în asociere cu ai noștri, aleseseră satul Șutu - nu se știe din ce motive - ca să fie un exemplu în zona Ardealului. Bunicul meu, Iosif, a fost combatant în Primul Război Mondial. De al Doilea Război a scăpat, fiindcă avea deja cinci copii și devenise între timp unicul întreținător al familiei sale. Mi-a povestit că după 1947 au venit comuniștii în sat, în special noaptea, ca să-i înspăimânte pe săteni, în demersul lor de a-i forța pe aceștia să intre în C.A.P. Cu săptămâni înainte de inaugurarea oficială a C.A.P.-ului din sat mai erau vreo doi-trei inși care refuzau categoric să intre în . Bunicul, care fusese în Rusia, știa cât de răi erau comuniștii, a intrat - până la urmă - în această formă de asociere.

Însă pe cei încăpățânați securiștii îi săltau noaptea din pat, apoi după ce-i legau la mâini, la picioare, și le acopereau ochii îi urcau într-un I.M.S., cu care-i purtau ore în șir prin zonă. Apoi le spuneau: Și, bieții oameni, neavând ce face, crezând că se află într-adevăr în Rusia, semnau adeziunea".

Astfel, cu terenul curățat de elemente "reacționare", deși existau încă în munți luptători anticomuniști, comuniștii au început, cu spor, pregătirile marii inaugurări a C.A.P.-ului: în câteva zile au ridicat stâlpii, azi "împricinați", și au instalat un dinam pe moară, oferind curent electric gratuit sătenilor. A urmat sărbătoarea - povestește Copil - înainte de care au descins zeci de militari români (printre care se distingeau și câțiva sovietici), înarmați cu mitraliere și cu cartuș pe țeavă, hotărâți ca nimic să nu le strice festivitatea de la 29 august 1949.

Arată, în continuare, gazda taberei de artă: "Și, cum totul a fost până la urmă O.K., imediat după festivitate au și început să construiască tot felul de clădiri, cum nu erau în tot județul, au adus tractoare pe șine și tehnologie (îngrășăminte, etc), astfel că s-a ajuns ca recoltele anuale să fie de circa 30 de vagoane de grâu, asta însemnând aproximativ 300 de tone. Părinții și bunicii mei au suferit și ei, fiindcă li s-a luat totul, dar nu atât de tare ca și concetățenii lor din alte zone, fiindcă satul Șutu era considerat unul și trebuia menținut la un nivel acceptabil de bunăstare. De exemplu, prin comparație, la sfârșitul C.A.P.-ului, în 1989, abia dacă s-au mai dus la centrul de colectare din Turda vreo 20 de tone. Așa că în memoria bunilor noștri care - vrând-nevrând - au fost și ei sub vremuri, am zis să păstrăm și să nu distrugem stâlpii, care din câte știu sunt unici în România", își încheie acesta istorisirea.

Simona din Ucraina: "România e țara visurilor mele!"

Urcăm în microbuz - noi și celelalte 18 persoane care compun tabăra de grafică și pictură. Purcedem la drum. Tema taberei este bazată pe reprezentarea artistică a peisajului deosebit de expresiv al Rezervației Naturale a Cheilor Turzii, dar și a zonei adiacente acestora: ruinele orașului antic Potaissa, Salina Turda, mormântul lui Mihai Viteazu, Cheile Turzii, satul Rimetea și "Piatra Secuiului", fascinanta formațiune muntoasă aflată la marginea așezării.

Un lucru esențial: organizatorii nu le-au impus participanților niciun fel de jaloane sau norme, lăsându-le libertatea de concepție, în acord cu personalitatea fiecăruia. Experții care-i însoțesc pe tinerii aspiranți la calitatea de artist plastic sunt, cu toții, de la Școala Populară de Arte "Tudor Jarda" din Cluj-Napoca: Vasile Corpodean, managerul instituției, Cristi Goilă, Melinda Farkas, Monica Korent și Felicia Răcean, coordonatorul secției externe din Turda.

Primul obiectiv: Salina Turda, unde participanții vor face schițe și fotografii ale uimitoarelor forme și construcții de acolo, pentru a compune lucrări. Ajungem la Salină, unde coborâm, pe picioare, tunelurile vechilor mine și apoi scările de lemn, până la lacul de pe fundul minei, astăzi modernizată - o adevărată minune a turismului, figurând printre primele 10 obiective de acest fel ale lumii.

Acolo, tinerii încep de zor să facă schițele care ulterior vor deveni material de bază pentru tablouri. Mă apropii de tânăra ucraineancă Simona Borca, eleva de 17 ani din Slatina, numele românesc al localității, și Solotvino, cel ucrainean. Mărturisește că învață la colegiul de Arte din Ujgorod, în Transcarpatia, zonă odinioară locuită de populație preponderent românească, de către vechii maramureșeni, astăzi locuită de prea puțini co-naționali de-ai noștri, iar în familia ei se vorbește numai românește.

Arată apoi tânăra: "Am la școală doar doi colegi români, originari chiar din orașul natal, Slatina. Acest drum al meu la Salina Turda e pentru mine ca un , fiindcă și localitatea Solotvino e o localitate apărută pe o mină de sare, dar spre deosebire de Turda acolo nu e amenajat nimic. Am ajuns în tabăra din România fiindcă am primit o invitație de la Școala de Arte din Cluj-Napoca, prin intermediul domnului Dan Pralea (n.r. - managerul Centrului Cultural Sighetu-Marmației) și am acceptat imediat, fiindcă am vrut cu ardoare să văd și alte locuri decât cele familiare. Pentru mine România e țara visurilor! Dacă aș avea posibilitatea să studiez în România ar fi fabulos, dar dacă nu voi reuși acesta lucru îmi voi continua studiile de artă în Ucraina. Îmi plac enorm locurile acestea și vă mărturisc, cu mâna pe inimă, că în viața mea nu am întâlnit ceva mai frumos, din punct de vedere artistic, decât Salina Turda".

Managerul Vasile Corpodean s-a așezat comod pe o bancă în frigul salinei și privește cu încântare cum tinerii își fac treaba. Povestește acesta: "Aceasta e cea de-a V-a ediție, după două tabere organizate la Ciucea, la Muzeul „Octavian Goga", în 2009 și 2010, și alte două, în 2011 și 2012, la Turda. Am ales localitatea Șutu pentru că e un loc de interferență între Cheile Turzii și Munții Apuseni, de asemenea fiind și foarte pitoresc și liniștit, propice creației... "

Parcticipantă: "N-am mai întâlnit o comuniune atât de bună"

După circa o oră de ședere în Salină pornim spre monumentul lui Mihai Viteazu și Mănăstirea de maici "Mihai-Vodă", aflat la circa trei kilometri de municipiul Turda. Ajungem acolo și tinerii își reiau, cu asiduitate, activitatea. Facem și un tur al mănăstirii, intrând în biserica din incintă, o copie fidelă a Bisericii "Mihai Vodă" din București, realizată în proporție de 75% din mărimea acesteia.

Îmi oferă informații suplimentare profesoara Felicia Răcean, de la Turda: "Toate lucrările care se vor realiza în tabără vor constitui o expoziție finală care va fi prezentată la Cluj, iar tehnicile utilizate sunt în acrilic, acuarelă, grafică sau tehnici combinate. E atâta material aici, în periplul nostru, încât fiecare participant poate să facă o lucrare, cel puțin, în fiecare din cele cinci zile câte ne-au mai rămas din tabără".

Pornim spre Cheile Turzii. Ajunși acolo, în mijlocul peisajului care-ți taie răsuflarea ne trezim "invadați" de grupuri compuse din zeci, sute de cetățeni maghiari de toate vârstele. Conaționali, doar câțiva - semn că românii preferă ieșirii în natură și menținerii sănătății altceva. Ce anume, n-avem habar. Acolo, lângă pârâul limpede (Hășdatele) care brăzdează Cheile, mustind de cleni - unii având o mărime de peste 20-30 de centimetri - am stat de vorbă și cu Violeta Popescu din Cluj-Napoca.

Aceasta în viața de zi cu zi e cadru didactic la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, iar în timpul liber deprinde tainele picturii la Școala de Arte. Îmi mărturisește, la rândul său: "Am mai participat la evenimente, mai lungi sau mai scurte, în diverse locuri, și nu mi s-a mai întâmplat să simt o asemenea armonizare a participanților ca-n această tabără. Practic, e o armonie de idei aici, inclusiv în sfera lecturilor, preocupărilor noastre. Toate ducând, în final, spre o evadare splendidă, în pictură".

După ce artiștii începători își iau și de aici "mostrele" de artă, ne îndreptăm spre Rimetea, un alt obiectiv touristic, major, al zonei, aparținător județului Alba. Loc unde zăbovim preț de mai multe minute, uimiți de frumusețea caselor de acolo, vechi de 150 - 200 de ani, recondiționate din bani europeni. După care ieșim din localitate și facem fotografii de documentare în dreptul Stâncii Secuiului. Aceasta este o curiozitate naturală a zonei, unde doamna Felicia Răcean le explică tinerilor artiști ce artificii tehnice trebuie să facă pentru a reda, pe pânză, aspectul pietrei dure, cenușii a muntelui.

A doua povestire a lui Liviu Copil

Ne întoarcem, la lăsatul serii, la pensiune, unde ne așteaptă "povestașul" nostru, Liviu Copil. Ne datorează și a doua istorie a așezării, cea a "ocoșiților la căcădări" - în traducere liberă, a "înțelepților la măceșe". Așa că, înainte de masa de seară, acesta ne-o relateză.

Povestește bărbatul: "În urmă cu 200-300 de ani, în zonă s-au strâns, înarmați până-n dinți, bărbații din toate satele învecinate, ca să-și tranșeze prin luptă zonele de păscut ale animalelor pe care le dețineau. La un moment dat, ori că soarele era prea puternic, ori că începuse să plouă, , înțelepții, din Șutu s-au așezat sub o tufă de , de măceșe, ca să vadă ce vor face în situația dată.

Acolo, au avut o idee simplă - dar genială - care a salvat situația: le-au spus delegaților celorlalte sate să-și împartă între ei zonele, luându-și drept reper râul Hășdate, care trece prin zonă. Și, după ce toate părțile implicate s-au consultat, în culise, toată lumea a căzut de acord asupra corectitudinii acestei propuneri, aprobând-o și evitându-se, astfel, o baie de sânge. De atunci a rămas împământenită expresia, atunci când vine vorba de un bărbat din Șuta: , adică ".

Apoi, Liviu Copil ne invită la masă, curcan din ograda proprie, sacrificat pe "altarul" taberei, la care s-au adăugat și alte produse ecologice din gospodărie. La final, toropiți de drumurile de peste zi, participanții la tabără s-au retras în camerele lor, iar noi am urcat în microbuz, pornind pe drumul de întoarcere acasă.


http://ziuadecj.realitatea.net/eveniment/reportaj-povestea-satului-sutu---prima-localitate-din-ardeal-si-a-doua-din-romania-cooperativizata-sub-amenintarea-armelor-foto--139496.html


TABĂRA DE CREAȚIE LA CHEILE TURZII


TABĂRA DE CREAȚIE LA CHEILE TURZII


TABĂRA DE CREAȚIE LA CHEILE TURZII

 


Prima pagină | ADMITERE | Galeria "55" | Galeria ”ARTE” | Galeria "Carol Pop de Szathmari" | Evenimente | Revista ”ARTE” | BROȘURA "MAKING OF" | ANSAMBLUL FOLCLORIC “VATRĂ DE DOR” | Linkuri către instituții partenere | Contact