Școala Populară De Arte Tudor Jarda Cluj
SECȚIILE NOASTRE Prima pagină | ADMITERE | Galeria "55" | Galeria ”ARTE” | Galeria "Carol Pop de Szathmari" | Evenimente | Revista ”ARTE” | BROȘURA "MAKING OF" | ANSAMBLUL FOLCLORIC “VATRĂ DE DOR” | Linkuri către instituții partenere | Contact
EXAMENE - PROGRAMĂRI EXAMENE - REZULTATE PRODUCȚII DE CLASĂ ORARE PLANIFICARE TEORIE MUZICALĂ ACTIVITĂȚI LUNARE FACEBOOK - FABRICA DE CULTURĂ CLUJ REVISTA ARTE CATALOGUL ARTELOR NOU! CALENDAR CULTURAL OFERTĂ EDUCAȚIONALĂ REPARTIZAREA SĂLILOR REPARTIZAREA CURSANȚILOR IMAGINI MANIFESTĂRI CULTURALE MUZICĂ ARTE VIZUALE COREGRAFIE ARTĂ DRAMATICĂ PROIECTUL JOC POPULAR CLUJEAN SECȚII EXTERNE CERTIFICARE ISO 9001/2008, BUGET PROGRAM AUDIENTE PROGRAME ANALITICE CURSURI STRUCTURA ANULUI EDUCAȚIONAL TIPIZATE DIPLOME PRIETENII ARTELOR PARTENERI ȘI COLABORATORI LEGISLAȚIE UTILĂ ȘI REGULAMENTE APARIȚII ÎN PRESĂ CONCURSURI, FESTIVALURI, TABERE PROPRII IMAGINI ȘCOALA DE ARTE CLUJ
Prima pagină » APARIȚII ÎN PRESĂ » „ELVIRA GAVRIȘ SAU RENAȘTEREA ȚESUTULUI ȘI CUSUTULUI“ - APARIȚIE ÎN ZIARUL FĂCLIA

„ELVIRA GAVRIȘ SAU RENAȘTEREA ȚESUTULUI ȘI CUSUTULUI“ - APARIȚIE ÎN ZIARUL FĂCLIA

„Tot mai multă lume se întoarce la tradiție”! „Eu aici, cu d-na Gavriș, caut autenticul vechi”
Elvira Gavriș. O femeie nu foarte înaltă, dar cu o voință de fier, originară din Munții Apuseni, locul de unde și-a deprins în ani de trudă și exercițiu măiestria în cusut și țesut. A fost onorată, în anul 2005, cu titlul de Academician al Artelor Tradiționale de către renumitul istoric al culturii și sociolog Corneliu Bucur, fostul director al Muzeului ASTRA – Sibiu. La Școala Populară de Arte „Tudor Jarda” din Cluj-Napoca, doamna Elvira Gavriș predă cursul de cusut-țesut din anul 2008, când l-a deschis, pentru început la secția exterioară Bedeciu, extinzându-l apoi și la Cluj. Tot ea a confecționat și patru rânduri de costume populare, autentice, pentru Ansamblul folcloric „Vatră de Dor” al instituției. Vorbind despre Bedeciu, acolo a predat patru ani la rând, la peste cincizeci de femei din zonă, însă actualmente mai are doar patru cursante acolo – asta pentru că „grosul” a trecut deja prin mâinile ei. „Mai primesc acasă, la Huedin, pe câte una care n-a fost până acum la curs – deci pot spun că mi-am îndeplinit misiunea în partea aceasta de județ și țară. Dar mai am de lucru în alte părți, fiindcă tot mai multă lume se întoarce la tradiție”, mărturisește meșterul. Iar prezența în perioada 3-8 aprilie a celor treizeci și cinci de doamne la cursul gratuit de țesut-cusut al Școlii de Arte confirmă vorbele sale. Aflăm că participantele au meseriile cele mai diferite: de la mămici aflate în concediu maternal, femei de afaceri, reflexo-terapeute, maseuze, educatoare și până la inginere sau doctorițe. „Eu sunt medic ortoped pediatru, la Cluj-Napoca, și sunt începătoare în domeniu. Pe lângă faptul că îmi fac și „mâna chirurgicală”, învăț toate tipurile de cusături tradiționale. Mi-ar plăcea mult să urmez mai departe cursul doamnei Gavriș, dar mă căsătoresc în curând și nu știu dacă voi putea continua în mod organizat această minunată îndeletnicire”, ne-a declarat dr. Maria Moga. La rândul său, d-na Livia Ardelean, arhivist de profesie, mărturisește că este pasionată de refacerea portului popular autentic și dorește efectiv să învețe cusăturile tradiționale vechi, așa cum le-a găsit în arhivele și pozele pe care le-a studiat: „Vreau să vă avertizez că după 1914, după Primul Război Mondial, portul s-a transformat foarte tare și a început să capete forma de astăzi. De aceea, aici la d-na Gavriș, caut autenticul vechi”.
„Copil fiind am refuzat păpușa pentru o trusă de cusut”
Cu câteva zile în urmă am participat la unul din cursurile bilunare ale doamnei Elvira Gavriș, pe care aceasta îl ține la secția externă cusut-țesut Rugășești-Cășeiu. Emulația creată în zonă după deschiderea cursului, anul trecut, este extraordinară. „Am 25 de cursante în anul I și II, cu vârste cuprinse între 25 și 55 de ani, din Rugășești, Cășeiu, Ocna Dejului, Dej, Cuzdrioara, Gherla. Am încercat să învățăm punctele de cusătură specifice zonei și nu numai. Aici am observat că se lucrează cu punctul numit „pășituri” sau „cusătura peste fir”, adică nu se încrucișează firele, fiind cusute alăturat. Am încercat cu anul II să definitivăm costumul popular pe care fiecare cursantă va trebui să-l prezinte în cadrul sesiunii de examen. În paralel cu asta pregătim costume populare specifice zonei – bărbătești, femeiești – pe care să le donăm Școlii de Arte. Încercăm să respectăm culorile vii pe care le-am întâlnit în cămășile expuse în cadrul Centrului și croiul specific zonei. Nu în multe părți îl întâlnim”… Una dintre cursante, d-na Camelia Pușcașu, educatoare în învățământul preșcolar, bună cunoscătoare a artei populare, ne relatează o povestire emoționantă din copilăria sa, legată de vechea sa pasiune pentru cusut, care iată, îi dă în sfârșit ocazia să obțină o diplomă de meșter popular: „Aveam șase ani și m-a luat mama la Cluj să-mi cumpere o păpușă, însă când am văzut în vitrină un set de cusături am insistat să-l am în locul păpușii. Și acum mai păstrez setul respectiv, cu religiozitate”. Referindu-se la cursul d-nei Gavriș, pentru Camelia Pușcașu acesta înseamnă și diminuarea suferințelor sufletești, pentru că și-a pierdut soțul în urmă cu cincisprezece ani, dar și dorința ca lucrările sale să rămână peste ani… Vorbim în continuare cu d-na Daniela Buda, profesoară de engleză, care ne declară, la rândul său: „Anul trecut am avut o tentativă de-a veni la curs, dar am ratat înscrierea, așa că am făcut-o acum. Vreau să aflu cât mai multe despre cusut-țesut, dar și cum se croiește și așa mai departe. Bunicii mei sunt dinspre Lăpuș și de la ei am moștenit multe lucruri care țin de portul popular; vreau să reconstitui o parte din maniera în care erau confecționate lucrurile și vreau să nu piară modelele și modul de a transmite tradițiile. Eu lucrez cu copiii, începând de la clasa pregătitoare, până la a VIII-a și am remarcat că aceștia sunt din ce în ce mai interesați de tradiții. După ce absolv cursul am să răspândesc la rândul meu – în familie, comunitate și școală – ceea ce am învățat de la d-na Gavriș.”
Cu avionul, de la București, special pentru cursul de la Răchițele
D-na Lucia Brad este o cursantă cu totul atipică în rândul celor paisprezece, de la secția externă cusut-țesut Răchițele, comuna Mărgău. Ea nu vine la ore din localitățile din zonă – ci tocmai de la… București. Și, de cele mai multe ori, ia avionul până la Cluj-Napoca. S-a născut în Mărgău, în 1973, într-o familie cu trei copii și la vârsta de 8 ani s-a mutat în Capitală împreună cu toată familia. A lucrat aproape 20 de ani ca proiectant și șef de creație în industria textilă și, o perioadă mai scurtă, în domeniul bancar. Are două fiice, de 10 respectiv 13 ani. Îmi povestește, cu prilejul unui nou popas al său la Răchițele, cum a început povestea ei cu și despre arta populară. „Am crescut într-o casă unde practicarea meșteșugurilor nu a lipsit. De mică o vedeam pe mama țesând, cosând, tricotând sau croșetând. Însă apropierea de acest domeniu fabulos s-a petrecut în vara anului 2008, la Mărgău. Și a început cu Cămașa cu Șire! Acest model vechi de cămașă s-a purtat în Mărgău până prin anii ’40 ai secolului XX. Bunicile mele au purtat acest tip de cămașă, însă mama mea nu. Și nici nu a păstrat vreo cămașă, așa încât eu nu văzusem niciuna, până în 2008. Auzeam povești despre această cămașă, însă am văzut „live” una abia în 2008, cand am avut și marea fericire să primesc una cadou. Am fost fascinată de ea, instantaneu. Am sucit-o pe toate părțile, am studiat-o și mi-am spus că este cea mai frumoasă cămașă populară văzută până atunci. Este vorba de cămașa albastră, cu care am multe poze. Am luat-o cu mine la București și am păstrat-o cu mare grijă. Atunci am început să cos”. Mărturisește că a fost cuprinsă de un entuziasm de nedescris când a aflat că Școala de Arte Cluj deschide o secție externă la Răchițele, prin d-na Elvira Gavriș, ca să le învețe pe femeile din zonă să creeze sau să restaureze acest gen de cămașă. Continuă d-na Brad: „Pe unele, chiar dacă le-am luat într-o stare precară, am reușit să le recondiționez. Chiar dacă am în colecție 5 cămași cu șire, mi-am tot spus că trebuie să cos și eu o astfel de cămașă. O consider o „datorie” față de cei ce vin după mine. Așa cum știți, trăim vremuri în care timpul este extrem de puțin, pentru orice. Așa se face că am tot amânat acest proiect de suflet”, explică dânsa …Mărturisește că, sigur, nu e ușor să „dai fuga” de la București la Cluj, însă o face de câte ori poate, cu mare plăcere, iar cămașa sa cu șire este în lucru, la fel ca și șorțul care o completează. Adaugă, zâmbind, în încheierea discuției noastre: „Sunt convinsă că în vară vor fi și alte fete și femei care vor dori să urmeze acest curs. Este un proiect frumos pentru care felicit Școala de Artă din Cluj. Vă spun clar că Școala din București nu are așa ceva”!

Sorin GRECU

„ELVIRA GAVRIȘ SAU RENAȘTEREA ȚESUTULUI ȘI CUSUTULUI“ - APARIȚIE ÎN ZIARUL FĂCLIA


Prima pagină | ADMITERE | Galeria "55" | Galeria ”ARTE” | Galeria "Carol Pop de Szathmari" | Evenimente | Revista ”ARTE” | BROȘURA "MAKING OF" | ANSAMBLUL FOLCLORIC “VATRĂ DE DOR” | Linkuri către instituții partenere | Contact