Școala Populară De Arte Tudor Jarda Cluj
SECȚIILE NOASTRE Prima pagină | ADMITERE | Galeria "55" | Galeria ”ARTE” | Galeria "Carol Pop de Szathmari" | Evenimente | Revista ”ARTE” | BROȘURA "MAKING OF" | ANSAMBLUL FOLCLORIC “VATRĂ DE DOR” | Linkuri către instituții partenere | Contact
EXAMENE - PROGRAMĂRI EXAMENE - REZULTATE PRODUCȚII DE CLASĂ ORARE PLANIFICARE TEORIE MUZICALĂ ACTIVITĂȚI LUNARE FACEBOOK - FABRICA DE CULTURĂ CLUJ REVISTA ARTE CATALOGUL ARTELOR NOU! CALENDAR CULTURAL OFERTĂ EDUCAȚIONALĂ REPARTIZAREA SĂLILOR REPARTIZAREA CURSANȚILOR IMAGINI MANIFESTĂRI CULTURALE MUZICĂ ARTE VIZUALE COREGRAFIE ARTĂ DRAMATICĂ PROIECTUL JOC POPULAR CLUJEAN SECȚII EXTERNE CERTIFICARE ISO 9001/2008, BUGET PROGRAM AUDIENTE PROGRAME ANALITICE CURSURI STRUCTURA ANULUI EDUCAȚIONAL TIPIZATE DIPLOME PRIETENII ARTELOR PARTENERI ȘI COLABORATORI LEGISLAȚIE UTILĂ ȘI REGULAMENTE APARIȚII ÎN PRESĂ CONCURSURI, FESTIVALURI, TABERE PROPRII IMAGINI ȘCOALA DE ARTE CLUJ
Prima pagină » Evenimente » ȘEZĂTOARE LA RĂCHIȚELE

ȘEZĂTOARE LA RĂCHIȚELE

Șezătoarea  „clăcii de gheme” la Răchițele, organizată de Școala de Arte Cluj!

 

„Claca de gheme”, un obicei specific zonei Răchițele

Minunat eveniment cultural s-a petrecut sâmbătă, 17 februarie 2018, în Căminul Cultural din localitatea Răchițele, comuna Mărgău! La reeditarea unei „clăci de gheme”, obicei al locului, a fost prezentă practic întreaga suflare a satului, precum și oaspeți sosiți din satele vecine sau din județ. „Pretextul” unei manifestări de asemenea anvergură a fost examenul de evaluare a cunoștințelor, pe semestrul I, a zecilor de cursante ale cursului țesut-cusut din cadrul secțiilor Cluj-Napoca, Răchițele, Mica și Rugășești-Cășeiu, coordonate de renumitul meșter popular Elvira Gavriș. Aceasta a mărturisit, printre altele, participanților: „Anii trecuți Școala Populară de Arte Cluj a organizat la Bedeciu, localitatea mea de baștină, patru ediții ale șezătorii, apoi alta, în urmă cu doi ani, la Răscruci iar - anul trecut una la Centrul Turistic Cășeiu-Rugășești. Acum organizăm o șezătoare la Răchițele, prilejuită de „claca de gheme”, specifică zonei”. O abordăm pe Angela Purcel, săteancă în vârstă de 58 de ani, o excelentă cunoscătoare a obiceiurilor locului și adevărată „antologie ambulantă” de cântece, poezii populare și strigături. Mărturisește aceasta, referindu-se la obiceiul locului, cel al „clăcii de gheme”: „La noi erau clăcile de fân și tors cânepa și lâna, dar torsul cânepii la noi se făcea în mod special, adică dându-se fuioarele de cânepă la femeile din sat și la un interval de o săptămână-două acestea erau invitate să aducă ghemele, după care urma o șezătoare în toată regula, cu masa întinsă, plină de bucate, la care erau aduși și muzicanți. Așa cum zice cântecul:  Cânepa lelii s-o-ntors/ Coborând pe scară-n jos/ Tăt cu dosuri de fărină/ Și cu bucăți de slănină./ Cânepioara cea de vară/ O torc mâțele pe-afară/ Cânepioara cea de toamnă/ Șade-n pod ca și-o cocoană/ Săraca găzdoaia noaste/ Poate screme, poate geme/ Că cânepa toată-i gheme/ Că și io mult am scremut/ Până gheme o-am făcut/Uiuiuiuiu”...  

Cămașa cu șire, reînviată de cursantele Școlii de Arte Cluj

După prezentarea grupurilor de cusătorese-țesătorese, Elvira Gavriș a vorbit despre prelucrarea cânepii, procesul „tehnologic” descris de aceasta fiind următorul: „Până când ajunge fuior, cânepa trece prim mai multe etape, grele și obositoare. Ajunsă fuior aceasta se toarce și apoi se țese la război, urmând în continuare confecționarea manuală a unor obiecte de îmbrăcăminte – cămăși, catrințe - dar și alte obiecte de uz casnic, precum fețe de masă, cearșafuri. Fetele erau pregătite în această muncă de mamele lor, pentru că după ce se căsătoreau acestea trebuia să-și îmbrace soții și copiii”. Dacă, în continuare, aceeași neobosită localnică, Angela Purcel a descris cu lux de amănunte etapele punerii cânepii într-un război, spre a fi țesută, o splendidă descriere a cămășii populare de Mărgău a făcut o cursantă cu totul de excepție, d-na  Lucia Brad – originară din Răchițele -  care vine pentru fiecare curs al d-nei Gavriș, direct de la București, acolo unde e stabilită!  Aceasta a vorbit audienței despre renumita cămașă „cu șire”, reînviată în zonă, grație cursului d-nei Elvira Gavriș și a Școlii de Arte Cluj. Nu cu mult timp în urmă, d-na Brad ne-a făcut următoarea mărturisire: „ Acest model vechi de cămașă s-a purtat în Mărgău până prin anii ’40, a secolului XX. Bunicile mele au purtat acest tip de camașă însă, mama mea, nu. Și nici nu a păstrat vreo cămașă, așa încât eu nu văzusem niciuna, până în 2008. Auzeam povești despre această camașă, însă am văzut “live” una abia în 2008, când am avut și marea fericire să primesc una cadou. Am fost fascinată de ea, de cum am văzut-o. Am sucit-o pe toate părțile, am studiat-o și mi-am spus că este cea mai frumoasă camașă populară văzută până atunci. Am luat-o cu mine la București și am păstrat-o cu mare grijă. Atunci am început să cos”. Iar astăzi, D-na Brad, care s-a înscris la cursul Școlii de Arte Cluj, se mândrește pentru că a terminat o astfel de cămașă, împreună cu femeile din sat - chiar de Crăciunul trecut - și speră să mai finalizeze câteva în perioada următoare. O completează d-na Gavriș: „Sper ca până la sfârșitul anului fiecare cursantă să confecționeze o astfel de cămașă. Oricum, lumea începe să aprecieze portul popular și înțelege că limba și portul fac parte din identitatea noastră națională. Tot mai mulți merg la biserică în port popular, se cunună în port popular și e important să transmitem acest obicei și generațiilor viitoare.”

„Tradițiile nu se pierd”

În continuare d-na profesoară Mărioara Boc, animatorul cultural - de peste 45 de ani - al zonei, a mărturisit: „Deși se spune că tradițiile și obiceiurile se pierd, iată că nu se întâmplă acest lucru și avem aici exemplul cel mai fidel, d-na Gavriș, care se ocupă cu insuflarea frumosului, încă din tinerețe, apoi conducerea Școlii de Arte Cluj, d-nii Vasile Corpodean și Marius Moldovan, care încearcă să transmită mai departe acele valori cu care noi ne identificăm, ca popor. Iar vorbind de obiceiul clăcii, el e bazat pe voluntariat, trăsătură  a sătenilor din Răchițele cu mult dinainte de a apărea „moda” voluntariatului”. A urmat o scenetă – extrem de veridică – a clăcii de gheme, interpretată cu talent de un grup masiv de săteni, de toate vârstele, după care grupul instrumental din cadrul Tarafului „Vatră de Dor”, al Școlii de Arte Cluj, a dat semnalul începerii jocului popular - deopotrivă pentru localnici și oaspeți. După joc, a fost întinsă o masă împărătească la care s-au așezat toți participanții la eveniment, cu băuturi și mâncare „de dulce”, special de „Lăsatul Secului”, peste doar două zile urmând Postul Paștelui... Iar chiuiturile și cântecele de veselie au abundat, din nou, parcă lipsite de opreliști: „Dragu mi-i bărbatu meu/ Că mă lasă unde vreu/ Dacă mă vede că-s mică/ Nu mă teme de nimică/ Numa-un pic de-aș fi mai mare/ M-ar teme de orișicare./ Ai de mine multe știu/ Mă tot mir unde le țiu/ La poiată sub lăcată/ Și le slobod câteodată/ La poiată sub rătez/ Și le slobod când cutez/Uiuiuiuiuiu”...  

 

 

ȘEZĂTOARE LA RĂCHIȚELE

ȘEZĂTOARE LA RĂCHIȚELE

ȘEZĂTOARE LA RĂCHIȚELE

ȘEZĂTOARE LA RĂCHIȚELE

ȘEZĂTOARE LA RĂCHIȚELE


Prima pagină | ADMITERE | Galeria "55" | Galeria ”ARTE” | Galeria "Carol Pop de Szathmari" | Evenimente | Revista ”ARTE” | BROȘURA "MAKING OF" | ANSAMBLUL FOLCLORIC “VATRĂ DE DOR” | Linkuri către instituții partenere | Contact