Școala Populară De Arte Tudor Jarda Cluj
SECȚIILE NOASTRE Prima pagină | ADMITERE | Galeria "55" | Galeria ”ARTE” | Galeria "Carol Pop de Szathmari" | Evenimente | Revista ”ARTE” | BROȘURA "MAKING OF" | ANSAMBLUL FOLCLORIC “VATRĂ DE DOR” | Linkuri către instituții partenere | Contact
EXAMENE - PROGRAMĂRI EXAMENE - REZULTATE PRODUCȚII DE CLASĂ ORARE PLANIFICARE TEORIE MUZICALĂ ACTIVITĂȚI LUNARE FACEBOOK - FABRICA DE CULTURĂ CLUJ REVISTA ARTE CATALOGUL ARTELOR NOU! CALENDAR CULTURAL OFERTĂ EDUCAȚIONALĂ REPARTIZAREA SĂLILOR REPARTIZAREA CURSANȚILOR IMAGINI MANIFESTĂRI CULTURALE MUZICĂ ARTE VIZUALE COREGRAFIE ARTĂ DRAMATICĂ PROIECTUL JOC POPULAR CLUJEAN SECȚII EXTERNE CERTIFICARE ISO 9001/2008, BUGET PROGRAM AUDIENTE PROGRAME ANALITICE CURSURI STRUCTURA ANULUI EDUCAȚIONAL TIPIZATE DIPLOME PRIETENII ARTELOR PARTENERI ȘI COLABORATORI LEGISLAȚIE UTILĂ ȘI REGULAMENTE APARIȚII ÎN PRESĂ CONCURSURI, FESTIVALURI, TABERE PROPRII IMAGINI ȘCOALA DE ARTE CLUJ
Prima pagină » APARIȚII ÎN PRESĂ » “Șezătoare tradițională, ca odinioară, la Școala de Arte Cluj: „Soc-soroc, să ne-aduci ficiori la joc”!” - Apariție în Gazeta de Cluj

“Șezătoare tradițională, ca odinioară, la Școala de Arte Cluj: „Soc-soroc, să ne-aduci ficiori la joc”!” - Apariție în Gazeta de Cluj

Cu minute bune înainte de începerea manifestării, joi, 21 februarie, Sala „Șantier” a Școlii Populare de Arte Cluj era deja arhiplină de oaspeți sosiți din toate colțurile județului, cursanți și cadre didactice! Lumea era nerăbdătoare să participe la un eveniment care anii trecuți s-a petrecut doar în mediul rural, nu și la Cluj-Napoca, mai precis în localitățile Bedeciu, Răchițele, Rugășești sau Răscruci. Este vorba de o  șezătoare tradițională, desfășurată după întreg tipicul său, pe care Școala de Arte Cluj s-a încumetat s-o reediteze! Iar sufletul acestei acțiuni a fost, ca și-n celelalte rânduri, renumitul meșter popular Elvira Gavriș, expertul claselor de țesut-cusut din cadrul Școlii de Arte Cluj. Astfel, nu mai puțin de cincizeci și patru de cursante ale secțiilor țesut-cusut din Rugășești (Cășeiu), Răscruci (Bonțida) și Cluj-Napoca, femei având cele mai felurite meserii, au fost prezente, însoțite de rudele lor, în Sala „Șantier”, îmbrăcate în splendide straie populare, multe din ele de o vechime apreciabilă, recuperate din lăzile de zestre ale bunicilor. Ce dovadă mai concludentă poate fi decât aceasta, semn că arta țesut-cusutului reînvie de la o zi la alta în județul Cluj, mai ales în preajma marii creatoare Elvira Gavriș, academician al Academiei Artelor Tradiționale de la Sibiu. 

Înainte de începerea șezătorii, privirea ne este atrasă de o tânără doamnă, cu ten măsliniu, așa că ne îndreptăm spre ea și o întrebăm ce a atras-o la cursul doamnei Gavriș. Casandra Roșca, aflată în anul II de studiu, ne declară, fără urme de ezitare: „Am 32 de ani și sunt născută pe urma dragostei dintre un student din Guineea, Alpha Sow – tatăl meu – aflat pe atunci la studii la Facultatea de Fizică din București și mama, Gabriela Cargea, născută în Turnu Severin. Eu am crescut la bunica, în Huedin iar țesutul și cusutul au țâșnit din interiorul meu, probabil pentru că le aveam în sângele primit de la mama. Așa că la cinci-șase ani  eu admiram deja splendidele cămăși de Mărgău, pe care le scoteam din lada bunicii – și-mi făceam fierbinte legământ că o să le confecționez și eu, cândva. Până să vin la Școala de Arte Cluj am fost meșter popular, cu atestat în domeniul cusutului, dar mi-am zis să ies din zona de artizanat și să ajung la autentic. Așa că am început să lucrez pe pânză de casă, bumbac nemercerizat și fire vechi găsite în lada moștenită de la bunici. Iar la acest curs m-am înscris ca să ajung să reproduc în totalitate costumul de Mărgău și pot să spun că aproape am reușit să termin pieptarul, cusut pe piele de miel, urmând să trec apoi și la celelalte piese”. Tânăra este întreruptă de vocea d-nei Gavriș, care dă semnalul de începere a șezătorii, și-și salută cursantele și oaspeții, arătând că la eveniment sunt prezente și absolventele cursului din 2018, de la Răchițele, reunite în Grupul „Păstrătorii Tradițiilor Răchițele”, coordonate de prof. Marioara Boc, femei care vor prezenta un moment al clăcii de gheme, obicei specific al locului. „Vrem să transmitem mai departe obiceiurile și costumul nostru popular. Șezătorile erau o formă de socializare, atunci când nu exista televizor, telefon sau rețele de socializare iar femeile se întâlneau pentru a povesti, a bârfi și a-și petrece serile împreună. Sezonul șezătorilor începea de toamna, după ce-și terminau lucrul în casă și se termina înainte de Postul Paștelui, cu momentul când apăreau băieții și bărbații, aduceau muzicanți, băutură, mâncare și apoi toată lumea petrecea, cu mic cu mare.  Iar noi dorin să vă  arătăm astăzi câteva din momentele șezătorilor de altădată, atât din cele ale fetelor, cât și din cele ale femeilor măritate”, a arătat d-na Gavriș.

Curând, șezătoarea a devenit interactivă, la atmosferă aducându-și contribuția și participantele – cu scenete și strigături compuse ad-hoc, multe de o deosebită savoare, toate legate de scopul real al șezătorii: întâlnirea fetelor și femeilor cu băieții și încropirea de noi prietenii… Dar, până la momentul venirii feciorilor, au mai avut loc diverse evenimente, intermediare, încărcate de savoare cum ar fi: datul cu ciurul între două femei, aruncatul gunoiului din casă și depozitarea lui la rădăcina unui soc, gest urmat de  descântecul: „Soc-soroc, să ne-aduci ficiori la joc/ Dacă ficiori nu ni-i aduce/ Vârful ți l-om reteza/ Rădăcina s-a usca/ Floare albă nu-i mai face /  Boabă neagră nu-i mai coace”! N-a fost exclus nici obiceiul „călăritului rășchitorului”, simbol al fertilității umane, de fapt o unealtă pe care se înșira firul necesar producerii sulurilor mari: „Călărim pe rășchitori/ Ca să ne vină feciori/ Că-s porniți spre șezători”… Iar în așteptarea momentului apariției băieților au început și primele cântări, ale talentaților cursanți ai Școlii de Arte Cluj, Simona Bădulescu, Raluca Codori și Sebastian Roman, acompaniați de taraful „Vatră de Dor”, coordonat de Mihai Moroșan. După care d-na Elvira Gavriș a continuat să evoce amintiri, savuroase, abundând în conotații autobiografice, toate legate de șezătorile de odinioară. Apoi, aceasta a mai precizat: „În privința fetelor, scopul principal nu era de natură lucrativă, ci mai degrabă viza întâlnirea cu băieții din sat, spre deosebire de cel al femeilor măritate, care organizau șezătoarea pentru a se toarce cânepa și lâna, materie primă pentru confecționarea articolelor de îmbrăcăminte. Ele doreau să-și cunoască iubiții, cu care urmau să lege o prietenie sau să se căsătorească, după o perioadă”. Iar când au sosit băieții, după o așteptare „strategică”, conduși de instructorul coregraf Viorel Dragomir, atmosfera s-a dezghețat complet. Apoi, grupul „Păstrătorii Tradiției Răchițele” și-a prezentat momentul, emoționant și autentic – realizat de absolventele cursului, descinse în Sala „Șantier” a Școlii de Arte în splendidele lor costume populare – cel în care clăcăcițele vin la gazde și le aduc ghemele. Dar nu a început înainte ca prof. Marioara Boc să facă un binemeritat elogiu satului românesc, organizatorilor evenimentului, conducerii Școlii de Arte Cluj, mâinilor iscusite care creează costumele, precum și celor care duc mai departe tradițiile noastre: „Mă tot întreb de unde oare atâta pricepere, pasiune la româncuțele din trecut care au pus suflet în vârful unui ac  – și cu care dumneavoastră astăzi coaseți aceste ii, aceste costume minunate? Între om și natura înconjurătoare există precis o legătură strânsă, dovadă clară că strămoșii noștri se uită cu drag, din cer, la cei de azi care duc mai departe creația lor. Iar eu îmi doresc – atâta timp cât va mai trăi – ca satul românesc să fie un sat viu”! Iar descântecele și strigăturile, toate cu subînțeles, au abundat  stârnind interesul audienței, așa cum a făcut-o și Angela Purcel (60 de ani), din același Răchițele: „Lasă-aicea să-mi petrec/Acasă bugăte-nec/ Am acasă ce mânca/N-am cu cine descânta/ Am acasă ce sorbi/ N-am cu cine chiui” sau „Ai, de mine multe știu/ Mult mă mir unde le țiu/ La poartă sub lăcate/ Și le slobod câteodată/La poartă sub rătez/ Și le slobod când cutez”! Curând, a început și hora – în care s-au prins participanții, printre care mai multe persoane în vârstă, venite special pentru acest moment și care probabil  n-au mai trăit asemenea momente din copilăria lor. I-am văzut, în toiul jocului, brusc întineriți de parcă s-ar fi petrecut cu ei un miracol! Apoi, după încheierea jocului, în imensa încăpere s-au așternut mesele îmbelșugate, cu specialități de mâncare și băutură, evenimentul căpătând finalitatea scontată: s-au legat numeroase punți de comunicare, natura umană intrându-și pe deplin în drepturi, acum, în preajma sosirii primăverii!   

 

https://gazetadecluj.ro/sezatoare-traditionala-ca-odinioara-la-scoala-de-arte-cluj-soc-soroc-sa-ne-aduci-ficiori-la-joc/


Prima pagină | ADMITERE | Galeria "55" | Galeria ”ARTE” | Galeria "Carol Pop de Szathmari" | Evenimente | Revista ”ARTE” | BROȘURA "MAKING OF" | ANSAMBLUL FOLCLORIC “VATRĂ DE DOR” | Linkuri către instituții partenere | Contact