Școala Populară De Arte Tudor Jarda Cluj
SECȚIILE NOASTRE Prima pagină | ADMITERE | Galeria "55" | Galeria ”ARTE” | Galeria "Carol Pop de Szathmari" | Evenimente | Revista ”ARTE” | BROȘURA "MAKING OF" | ANSAMBLUL FOLCLORIC “VATRĂ DE DOR” | Linkuri către instituții partenere | Contact
EXAMENE - PROGRAMĂRI EXAMENE - REZULTATE ORARE PLANIFICARE TEORIE MUZICALĂ PRODUCȚII DE CLASĂ ACTIVITĂȚI LUNARE FACEBOOK - FABRICA DE CULTURĂ CLUJ REVISTA ARTE CATALOGUL ARTELOR NOU! CALENDAR CULTURAL OFERTĂ EDUCAȚIONALĂ REPARTIZAREA SĂLILOR IMAGINI MANIFESTĂRI CULTURALE MUZICĂ ARTE VIZUALE COREGRAFIE ARTĂ DRAMATICĂ PROIECTUL JOC POPULAR CLUJEAN SECȚII EXTERNE CERTIFICARE ISO 9001/2008, BUGET PROGRAM AUDIENTE PROGRAME ANALITICE CURSURI STRUCTURA ANULUI EDUCAȚIONAL TIPIZATE DIPLOME PRIETENII ARTELOR PARTENERI ȘI COLABORATORI LEGISLAȚIE UTILĂ ȘI REGULAMENTE APARIȚII ÎN PRESĂ CONCURSURI, FESTIVALURI, TABERE PROPRII IMAGINI ȘCOALA DE ARTE CLUJ
Prima pagină » Evenimente » “POVESTEA UNUI PICTOR PLECAT PREA DEVREME: ILIE LEANDRU MARIȘ” - APARIȚIE ÎN ZIARUL FĂCLIA

“POVESTEA UNUI PICTOR PLECAT PREA DEVREME: ILIE LEANDRU MARIȘ” - APARIȚIE ÎN ZIARUL FĂCLIA

“POVESTEA UNUI PICTOR PLECAT PREA DEVREME: ILIE LEANDRU MARIȘ” - APARIȚIE ÎN ZIARUL FĂCLIA

“POVESTEA UNUI PICTOR PLECAT PREA DEVREME: ILIE LEANDRU MARIȘ” - APARIȚIE ÎN ZIARUL FĂCLIA

Ilie Leandru Mariș a fost un om iubit de toată lumea, însă, după cum mărturisea mama lui, Dumnezeu l-a iubit mai mult, chemându-l la El când artistul abia împlinise 35 de ani! În rândurile următoare veți face cunoștință cu tulburătoarea poveste a zbuciumatei sale vieți, însoțită de o invitație: Școala Populară de Arte „Tudor Jarda” Cluj-Napoca, în virtutea profilului său de promotor al culturii organizează, în colaborare cu mama pictorului și cu cei câțiva prieteni care dețin lucrări ale lui Ilie Mariș, o expoziție retrospectivă cu lucrări din opera artistului.


Ioana Mariș: „Leagăn i-a fost altarul bisericii unde slujea tatăl lui ”
Iliuță – cum era dezmierdat de către familie și cunoscuți – a fost încă din fragedă pruncie un băiat religios. Nici nu se putea altfel, căci leagăn i-a fost altarul bisericii unde slujea tatăl lui, preotul Ilie Mariș, asta în timp ce mama lui, Ioana, era ocupată cu numeroasele activități, în calitate de învățătoare. Așa că – putem spune – pentru Iliuță iubirea pentru Dumnezeu s-a născut în mod firesc.
În anul de grație 2019, la zece ani de la prematura moarte a lui Iliuță, Ioana Mariș – o femeie mică de înălțime dar extrem de dârză, îmbrăcată permanent în straie cernite – ne povestește odiseea fiului ei, artistul maramureșan cu alură christică, pictorul care a uimit după anul 1995 Clujul, și nu numai, prin viziunile sale de o modernitate tulburătoare amestecată cu tradiționalism.
“La cinci ani Iliuță al meu știa să scrie și să citească, pentru că în acea perioadă eram director de școală sătească și el stătea mai mult la mine la clasă decât în grădiniță. Nu avea ureche muzicală, în schimb a citit toate cărțile religioase de la parohie, n-a rămas una măcar să nu fie parcursă din scoarță-n scoarță. L-am născut la data de 4 iulie 1974, în localitatea Șomcuta Mare, județul Maramureș, de unde ne-am început periplul prin mai multe locuri din țară. Clasele primare și gimnaziale le-a făcut în comuna George Enescu, județul Botoșani, asta fiindcă postul meu de la Mureșenii de Câmpie se restrânsese, așa că am rămas acolo cu toții, pentru o perioadă de opt ani, atât cât a durat detașarea mea. Acolo, Iliuță a fost un elev studios și a obținut în fiecare an premiul întâi. De altfel, iubirea pentru pictură s-a născut acolo, la biserica din Stânca, lăcaș aflat pe raza comunei George Enescu. A văzut pictura din altar făcută de marele Tătărăscu și a rămas impresionat profund de ea, pornind apoi în această aventură, cum aș numi eu arta”, mărturisește Ioana Mariș. Arată apoi că în acea perioadă Ilie a participat la mai multe concursuri de profil, unde a înregistrat rezultate promițătoare. Explică ea: “La un moment dat a pictat atât de frumos un porumbel, încât acesta părea viu. De altfel, toți profesorii mă sfătuiau să-l dau mai departe la Liceul de Artă din Iași. Însă Inspectoratul Școlar m-a rechemat la Cluj, în localitatea Coasta, comuna Bonțida – unde mai predasem cu ani în urmă și unde soțul mai fusese paroh – așa că ne-am întors toată familia acolo. Astfel, Iliuță a ajuns să studieze la Liceul de Artă din Cluj, la secția textile. Și-a dat atestatul cu o țesătură, intitulată “Apus de soare” – un titlu sumbru, premonitoriu, ca de altfel majoritatea lucrărilor sale”. După liceu, atras de pictura bisericească, la recomandarea “Sfântului Maramureșului”, Episcopul Iustinian Chira – Maramureșeanul ucenicește la diverși meșteri și reușește să picteze, de-a lungul câtorva ani, iconostasele de la Sava – comuna Palatca, Vâlcele – comuna Feleacu și de la Gădălin – comuna Jucu, toate din județul Cluj, dar face lucrări și pentru biserica din comuna Bârsana – Maramureș – locul de origine al mamei sale. Nici Mănăstirea de la Nicula, pentru care a avut multă dragoste, nu a rămas fără lucrări de-ale sale.

Absolvent la Institutul „Ion Andreescu” din Cluj, cu bursă de merit
În 1994, sfătuit de consăteanul său, marele și regretatul profesor și artist plastic Alexandru Chira, Iliuță se prezintă în primăvara lui 1994 la Institutul de Arte Plastice din București, unde susține probele eliminatorii. Profesorul Chira era, la acea vreme, o somitate la București și el a fost cel care, intuind talentul lui Iliuță, l-a sfătuit să meargă în Capitală. Reamintim că de numele lui Alexandru Chira se leagă realizarea pe terenul familiei sale din Tăușeni – comuna Bonțida – a uluitorului complex arhitectural, de avangardă, “De-semne spre cer pentru ploaie și curcubeu’”, o “instalație magico-poetică pentru rememorare, pentru sugestionat ploaia și curcubeul, într-un sat unde n-a plouat decât simbolic timp de treizeci de ani”, după cum mărturisea artistul însuși, ajuns șef al Catedrei de Pictură la Facultatea de Arte Plastice din București. Însă, orgolios fiind, Iliuță se simte deranjat de observațiile unor profesori, făcute la concurs, așa că abandonează totul și se refugiază la Bârsana. “Acolo l-am aflat, când noi știam că-i la București, stătea la casa noastră de acolo, supărat pe lume. L-am convins apoi să se răzgândească și să concureze la Academia de Arte Vizuale “Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, unde a și intrat, în sesiunea din toamnă – asta pentru că la București examenele aveau loc primăvara iar la Cluj toamna. Și a absolvit-o, cu bursă de merit , în 1998, iar lucrarea de licență s-a numit – din nou premonitoriu – “Frica”. De fapt, la el totul era premonitoriu. Obișnuia să spună , enigmatic, parafrazându-l pe părintele Cleopa, că toți știm că murim, dar nu știm când”, adaugă Ioana Mariș. Arată apoi că, pe timpul vacanțelor din studenție pictează alături de profesorii săi – unii dintre ei pictori renumiți, cum ar fi Viorel Nimigeanu sau regretatul Florin Maxa – iar profesorul și criticul de artă Gheorghe Arion consemnează, laudativ, în programul expoziției lui Iliuță, “Mitologie maramureșeană”, din 1999, pe care acesta a organizat-o la București: “Unul dintre cele mai frumoase motive ale Maramureșului este POARTA. Locul ei într-un context autentic bine stabilit. Ceea ce atrage atenția e conștiința unei forțe potențiale a comunicării unui asemenea motiv. El devine artistul plastic, dornic a-i adânci sensurile, o adevărată pagină de mitologie. Departe de a-l privi ca un obiect, în viziunea pictorului poarta devine un punct de vedere. Spre o asemenea culme se îndreaptă și ILIE LEANDRU MARIȘ, pictor din generația foarte tânără, absolvent al Academiei de Arte Vizuale. Tema primordială a expoziției este una majoră, pentru pictor, poarta fiind o deschidere spre lume. Într-un limbaj plastic modern Ilie Leandru Mariș reușește să înțeleagă sensurile stilizărilor din arta Maramureșeană, la care în chip fericit adaugă propriile sale stilizări. Se remarcă modul de abordare a formei, aceasta fiind în numeroase împrejurări sugerată. O paletă cromatică în care nu pot trece neobservate câteva incantații solare, sunt argumente că pictorul își elaborează lucrările cu o matură gravitate. Într-un climat creativ în care sursele de inspirație sunt atât de dese, pictorul reține atenția prin întoarcerea sa spre obârșii, dar mai cu seamă spre ideea că aceste obârșii trebuiesc citite de fiecare generație”. Adaugă apoi, zâmbind cu nostalgie: “Țin minte, pe lângă expozițiile din țară și de la Moncrobeau – Franța, aceasta a fost și ea una de succes. A avut loc la Casa de Cultură “Frierdich Schiller” din București, iar lucrările i s-au vândut extrem de rapid, fiind cumpărate inclusiv de către cei aflați în delegația care-l însoțea pe Papa Ioan Paul al II-lea, cu prilejul vizitei sale istorice în România. Iar un tablou frumos, “Mănăstirea din Bârsana” se află și acum expus pe un perete al casei de cultură bucureștene, oferit ca donație de Iliuță cu acea ocazie”…

Suferința fizică și moartea
Ioana Mariș mărturisește că sufletul mare al lui Iliuță s-a manifestat din plin de-a lungul anilor, acesta arătându-și atașamentul față de părinți dar și față de consătenii din Coasta, pe care-i ducea la oraș cu mașina proprie, la orice solicitare a acestora. “A participat cu mult entuziasm la construirea a două biserici noi și la renovarea bisericii din Coasta, transportând materiale și cele necesare cu propria-i mașină, iar casa parohială din Coasta a renovat-o de unul singur”, explică mama artistului. Femeia se încruntă din nou și-și reia firul povestirii: “După moartea tatălui, petrecută în 2005, pictura lui – realizată și până atunci în culori destul de întunecate – devine și mai pesimistă. Cu câteva luni, înainte de moartea lui, s-a produs o inundație uriașă în atelierul de pe strada Iuliu Maniu, primit de la Arhiepiscopie, de la o țeavă spartă și Iliuță a intrat în apa înaltă de peste un metru și jumătate ca să-și salveze bunurile. Cred că atunci a contactat boala, pe care a dus-o apoi pe picioare, cu stoicism. Iar în 2009, după o internare la terapie intensivă, de două săptămâni, mi s-a spus că a murit de insuficiență cardio-respiratorie. M-a distrus atât de tare moartea lui încât nici până azi nu mi-am revenit”! Femeia povestește în continuare că fiul ei a fost îngropat lângă biserica din Coasta, în dreptul altarului, alături de tatăl său, iar la înmormântare a venit multă lume. “Acolo, poetul-colonel Vasile Brustur-Gădălin, fiu al locului, a improvizat următorul poem, pe care l-a citit la catafalc. Sună așa: LA MORMÂNTUL LUI ILIUȚĂ LEANDRU MARIȘ. Cuvintele nu pot reda durerea/ Pe care o simțim noi toți acum / Când a zburat la ceruri mângâierea/ Și viața aceasta nu-i decât un fum// Cât te trudești să-ți faci un rost în viață/ Sperând ca să ajungi la bătrânețe/ Dar moartea toate visele-ți îngheață/ Fiind secerat în plină tinerețe// S-a stins feciorul mamei dragi acum / Pe care toți plângând l-am ținut minte/ Că l-am condus pe ultimul său drum/ Să doarmă lângă scumpul său Părinte// El lasă-n urmă opera de artă/ Recunoscut ca pictor cu talent/ Când raiul îi deschide-o nouă poartă/ De pe pământ fiind marele absent// În zi de toamnă tristă dar călduță/ În pace Dumnezeu te odihnească/ Păcatele iertând lui Iliuță/ Iar cei prezenți în veci să-l pomenească! (Coasta, 24. IX. 2009). Iar sărbătoarea fiilor satului are loc în fiecare an de Sfântul Ilie, la Căminul Cultural, în memoria lui, a tatălui său, dar și a unei mari personalități din sat, plecate dintre noi, jurnalistul Ilie Călian”.

Ideea unei expoziții postume
Întreaga discuție dintre semnatarul acestor rânduri și mama artistului, legată de drama familiei, s-a desfășurat într-unul din birourile Școlii Populare de Arte “Tudor Jarda” Cluj-Napoca. Totul, deoarece dl. Vasile Corpodean, managerul instituției – sensibilizat de o prietenă a lui Iliuță și ajutat de o altă prietenă a acestuia, care deține o colecție de tablouri, ambele cu același nume, Laura – a decis să purceadă la o întreprindere dificilă, și anume organizarea unei expoziții postume Ilie Leandru Mariș. Și, după eforturi susținute, a reușit să o contacteze pe mama artistului, mutată în casa părintească din Maramureș, stabilind toate coordonatele acestei expoziții, fapt îmbrățișat cu entuziasm și de Ioana Mariș. Referitor la idee, aceasta ne-a mărturisit următoarele, printre lacrimi de recunoștință, la încheierea dialogului nostru: “Foarte bună ideea d-lui Corpodean de a deschide o expoziție postumă deoarece prietenii, colegii și mai ales colecționarii doreau și ei să-l omagieze cumva, așa că inițiativa domniei sale vine ca o mare mângâiere sufletească, adusă mie și familiei. L-am iubit mult cu toții, fiindcă era un băiat liniștit – dar se pare că Dumnezeu l-a iubit mai mult. Își doarme somnul de veci lângă tatăl său, în micul cimitir din curtea bisericii din Coasta, în dreptul altarului”.
Vernisajul expoziției artistului ILIE LEANDRU MARIȘ va avea loc la data de 8 noiembrie 2019, de la ora 17.00, la Galeria „Arte” a Școlii Populare de Arte „Tudor Jarda”, din Cluj-Napoca, de pe str. Vasile Alecsandri nr.1, situată vis-a-vis de Primăria municipiului.
Sorin Grecu

http://ziarulfaclia.ro/povestea-unui-pictor-plecat-prea-devreme-ilie-leandru-maris/


Prima pagină | ADMITERE | Galeria "55" | Galeria ”ARTE” | Galeria "Carol Pop de Szathmari" | Evenimente | Revista ”ARTE” | BROȘURA "MAKING OF" | ANSAMBLUL FOLCLORIC “VATRĂ DE DOR” | Linkuri către instituții partenere | Contact