Școala Populară De Arte Tudor Jarda Cluj
SECȚIILE NOASTRE Prima pagină | ADMITERE | Galeria "55" | Galeria ”ARTE” | Galeria "Carol Pop de Szathmari" | Evenimente | Revista ”ARTE” | BROȘURA "MAKING OF" | ANSAMBLUL POPULAR "VATRĂ DE DOR" | Linkuri către instituții partenere | Contact
EXAMENE - PROGRAMĂRI EXAMENE - REZULTATE ACTIVITĂȚI LUNARE FACEBOOK - FABRICA DE CULTURĂ CLUJ REVISTA ARTE CATALOGUL ARTELOR ORARE EDUCAȚIE PERMANENTĂ OFERTĂ EDUCAȚIONALĂ REPARTIZAREA SĂLILOR REPARTIZAREA CURSANȚILOR IMAGINI MANIFESTĂRI CULTURALE MUZICĂ ARTE VIZUALE COREGRAFIE ARTĂ DRAMATICĂ PROIECTUL JOC POPULAR CLUJEAN SECȚII EXTERNE CERTIFICARE ISO 9001/2008, BUGET PROGRAM AUDIENTE PROGRAME ANALITICE CURSURI STRUCTURA ANULUI EDUCAȚIONAL TIPIZATE DIPLOME PRIETENII ARTELOR PARTENERI ȘI COLABORATORI LEGISLAȚIE UTILĂ ȘI REGULAMENTE APARITII IN PRESA CONCURSURI, FESTIVALURI, TABERE PROPRII IMAGINI ȘCOALA DE ARTE CLUJ
Prima pagină » LEGISLAȚIE UTILĂ » LEGEA 53/2003, CODUL MUNCII

LEGEA 53/2003, CODUL MUNCII

LEGE 53/2003

Modificat(a)

Emitent: Parlament
Domenii: Codul muncii, Dreptul muncii

M.O. 72/2003

Lege - Codul Muncii

M.Of. nr. 72 din 5 februarie 2003                                                  
vezi vers. Lb.engleza
                                                                                
                         LEGE - CODUL MUNCII                                   
                                                                                
                                                                               
  Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.                                   
                                                                                
                                                                               
                                TITLUL I                                       
                           Dispozitii generale                                 
                                                                               
                              CAPITOLUL I                                      
                          Domeniul de aplicare                                 
                                                                               
  Art. 1. - (1) Prezentul cod reglementeaza totalitatea raporturilor           
individuale si colective de munca, modul in care se efectueaza controlul       
aplicarii reglementarilor din domeniul raporturilor de munca, precum si        
jurisdictia muncii.                                                            
  (2) Prezentul cod se aplica si raporturilor de munca reglementate prin legi  
speciale, numai in masura in care acestea nu contin dispozitii specifice       
derogatorii.                                                                   
  Art. 2. - Dispozitiile cuprinse in prezentul cod se aplica:                  
  a) cetatenilor romani incadrati cu contract individual de munca, care        
presteaza munca in Romania;                                                    
  b) cetatenilor romani incadrati cu contract individual de munca in           
strainatate, in baza unor contracte incheiate cu un angajator roman, cu        
exceptia cazului in care legislatia statului pe al carui teritoriu se executa  
contractul individual de munca este mai favorabila;                            
  c) cetatenilor straini sau apatrizi incadrati cu contract individual de      
munca, care presteaza munca pentru un angajator roman pe teritoriul Romaniei;  
  d) persoanelor care au dobandit statutul de refugiat si se incadreaza cu     
contract individual de munca pe teritoriul Romaniei, in conditiile legii;      
  e) ucenicilor care presteaza munca in baza unui contract de ucenicie la locul
de munca;                                                                      
  f) angajatorilor, persoane fizice si juridice;                                
  g) organizatiilor sindicale si patronale.                                    
                                                                               
                                  CAPITOLUL II                                  
                              Principii fundamentale                           
                                                                               
  Art. 3. - (1) Libertatea muncii este garantata prin Constitutie. Dreptul la  
munca nu poate fi ingradit.                                                    
  (2) Orice persoana este libera in alegerea locului de munca si a profesiei,  
meseriei sau activitatii pe care urmeaza sa o presteze.                        
  (3) Nimeni nu poate fi obligat sa munceasca sau sa nu munceasca intr-un      
anumit loc de munca ori intr-o anumita profesie, oricare ar fi acestea.        
  (4) Orice contract de munca incheiat cu nerespectarea dispozitiilor alin.    
(1)-(3) este nul de drept.                                                     
  Art. 4. - (1) Munca fortata este interzisa.                                  
  (2) Termenul munca fortata desemneaza orice munca sau serviciu impus unei    
persoane sub amenintare ori pentru care persoana nu si-a exprimat              
consimtamantul in mod liber.                                                   
  (3) Nu constituie munca fortata munca sau activitatea impusa de autoritatile 
publice:                                                                        
  a) in temeiul legii privind serviciul militar obligatoriu;                   
  b) pentru indeplinirea obligatiilor civice stabilite prin lege;              
  c) in baza unei hotarari judecatoresti de condamnare, ramasa definitiva, in  
conditiile legii;                                                              
  d) in caz de forta majora, respectiv in caz de razboi, catastrofe sau pericol
de catastrofe precum: incendii, inundatii, cutremure, epidemii sau epizootii    
violente, invazii de animale sau insecte si, in general, in toate circum-      
stantele care pun in pericol viata sau conditiile normale de existenta ale     
ansamblului populatiei ori ale unei parti a acesteia.                          
   Art. 5. - (1) In cadrul relatiilor de munca functioneaza principiul         
egalitatii de tratament fata de toti salariatii si angajatorii.                
  (2) Orice discriminare directa sau indirecta fata de un salariat, bazata pe  
criterii de sex, orientare sexuala, caracteristici genetice, varsta,           
apartenenta nationala, rasa, culoare, etnie, religie, optiune politica, origine
sociala, handicap, situatie sau responsabilitate familiala, apartenenta ori    
activitate sindicala, este interzisa.                                          
  (3) Constituie discriminare directa actele si faptele de excludere,          
deosebire, restrictie sau preferinta, intemeiate pe unul sau mai multe dintre  
criteriile prevazute la alin. (2), care au ca scop sau ca efect neacordarea,   
restrangerea ori inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii dreptu- 
rilor prevazute in legislatia muncii.                                          
  (4) Constituie discriminare indirecta actele si faptele intemeiate in mod    
aparent pe alte criterii decat cele prevazute la alin. (2), dar care produc    
efectele unei discriminari directe.                                            
  Art. 6. - (1) Orice salariat care presteaza o munca beneficiaza de conditii  
de munca adecvate activitatii desfasurate, de protectie sociala, de securitate 
si sanatate in munca, precum si de respectarea demnitatii si a constiintei     
sale, fara nici o discriminare.                                                
  (2) Tuturor salariatilor care presteaza o munca le sunt recunoscute dreptul  
la plata egala pentru munca egala, dreptul la negocieri colective, dreptul la  
protectia datelor cu caracter personal, precum si dreptul la protectie         
impotriva concedierilor nelegale.                                              
  Art. 7. - Salariatii si angajatorii se pot asocia liber pentru apararea      
drepturilor si promovarea intereselor lor profesionale, economice si sociale.  
  Art. 8. - (1) Relatiile de munca se bazeaza pe principiul consensualitatii si
al bunei-credinte.                                                             
  (2) Pentru buna desfasurare a relatiilor de munca, participantii la          
raporturile de munca se vor informa si se vor consulta reciproc, in conditiile 
legii si ale contractelor colective de munca.                                  
  Art. 9. - Cetatenii romani sunt liberi sa se incadreze in munca in statele   
membre ale Uniunii Europene, precum si in oricare alt stat, cu respectarea     
normelor dreptului international al muncii si a tratatelor bilaterale la care  
Romania este parte.                                                            
                                                                                
                                TITLUL II                                      
                       Contractul individual de munca                          
                                                                               
                               CAPITOLUL I                                     
                Incheierea contractului individual de munca                    
                                                                               
  Art. 10. - Contractul individual de munca este contractul in temeiul caruia o
persoana fizica, denumita salariat, se obliga sa presteze munca pentru si sub  
autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridica, in schimbul unei     
remuneratii denumite salariu.                                                  
  Art. 11. - Clauzele contractului individual de munca nu pot contine prevederi
contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin  
contracte colective de munca.                                                   
  Art. 12. - (1) Contractul individual de munca se incheie pe durata           
nedeterminata.                                                                 
  (2) Prin exceptie, contractul individual de munca se poate incheia si pe     
durata determinata, in conditiile expres prevazute de lege.                    
  Art. 13. - (1) Persoana fizica dobandeste capacitate de munca la implinirea  
varstei de 16 ani.                                                              
  (2) Persoana fizica poate incheia un contract de munca in calitate de        
salariat si la implinirea varstei de 15 ani, cu acordul parintilor sau al      
reprezentantilor legali, pentru activitati potrivite cu dezvoltarea fizica,    
aptitudinile si cunostintele sale, daca astfel nu ii sunt periclitate          
sanatatea, dezvoltarea si pregatirea profesionala.                             
  (3) Incadrarea in munca a persoanelor sub varsta de 15 ani este interzisa.   
  (4) Incadrarea in munca a persoanelor puse sub interdictie judecatoreasca    
este interzisa.                                                                
  (5) Incadrarea in munca in locuri de munca grele, vatamatoare sau periculoase
se poate face dupa implinirea varstei de 18 ani; aceste locuri de munca se     
stabilesc prin hotarare a Guvernului.                                          
  Art. 14. - (1) In sensul prezentului cod, prin angajator se intelege persoana
fizica sau juridica ce poate, potrivit legii, sa angajeze forta de munca pe    
baza de contract individual de munca.                                          
  (2) Persoana juridica poate incheia contracte individuale de munca, in       
calitate de angajator, din momentul dobandirii personalitatii juridice.        
  (3) Persoana fizica poate incheia contracte individuale de munca, in calitate
de angajator, din momentul dobandirii capacitatii de exercitiu.                
  Art. 15. - Este interzisa, sub sanctiunea nulitatii absolute, incheierea unui
contract individual de munca in scopul prestarii unei munci sau a unei         
activitati ilicite ori imorale.                                                
  Art. 16. - (1) Contractul individual de munca se incheie in baza              
consimtamantului partilor, in forma scrisa, in limba romana. Obligatia de      
incheiere a contractului individual de munca in forma scrisa revine            
angajatorului.                                                                 
  (2) In situatia in care contractul individual de munca nu a fost incheiat in 
forma scrisa, se prezuma ca a fost incheiat pe o durata nedeterminata, iar     
partile pot face dovada prevederilor contractuale si a prestatiilor efectuate  
prin orice alt mijloc de proba.                                                
  (3) Munca prestata in temeiul unui contract individual de munca ii confera   
salariatului vechime in munca.                                                 
  Art. 17. - (1) Anterior incheierii sau modificarii contractului individual de
munca, angajatorul are obligatia de a informa persoana care solicita angajarea 
ori, dupa caz, salariatul cu privire la clauzele generale pe care              
intentioneaza sa le inscrie in contract sau sa le modifice.                    
  (2) Informarea prevazuta la alin. (1) va cuprinde, dupa caz, cel putin       
urmatoarele elemente:                                                          
  a) identitatea partilor;                                                      
  b) locul de munca sau, in lipsa unui loc de munca fix, posibilitatea ca      
salariatul sa munceasca in diverse locuri;                                     
  c) sediul sau, dupa caz, domiciliul angajatorului;                            
  d) atributiile postului;                                                     
  e) riscurile specifice postului;                                             
  f) data de la care contractul urmeaza sa isi produca efectele;               
  g) in cazul unui contract de munca pe durata determinata sau al unui contract
de munca temporara, durata acestora;                                           
  h) durata concediului de odihna la care salariatul are dreptul;              
  i) conditiile de acordare a preavizului de catre partile contractante si     
durata acestuia;                                                               
  j) salariul pe baza, alte elemente constitutive ale veniturilor salariale,   
precum si periodicitatea platii salariului la care salariatul are dreptul;     
  k) durata normala a muncii, exprimata in ore/zi si ore/saptamana;            
  l) indicarea contractului colectiv de munca ce reglementeaza conditiile de   
munca ale salariatului;                                                         
  m) durata perioadei de proba.                                                
  (3) Elementele din informarea prevazuta la alin. (2) trebuie sa se regaseasca
si in continutul contractului individual de munca.                              
  (4) Orice modificare a unuia dintre elementele prevazute la alin. (2) in     
timpul executarii contractului individual de munca impune incheierea unui act  
aditional la contract, intr-un termen de 15 zile de la data incunostintarii in 
scris a salariatului, cu exceptia situatiilor in care o asemenea modificare    
rezulta ca posibila din lege sau din contractul colectiv de munca aplicabil.   
  (5) Cu privire la informatiile furnizate salariatului, prealabil incheierii  
contractului individual de munca, intre parti poate interveni un contract de   
confidentialitate.                                                             
  Art. 18. - (1) In cazul in care salariatul urmeaza sa isi desfasoare         
activitatea in strainatate, angajatorul are obligatia de a-i comunica in timp  
util informatiile prevazute la art. 17 alin. (2), inclusiv informatii          
referitoare la:                                                                
  a) durata perioadei de munca ce urmeaza sa fie prestata in strainatate;      
  b) moneda in care vor fi platite drepturile salariale, precum si modalitatile
de plata;                                                                      
  c) prestatiile in bani si/sau in natura aferente desfasurarii activitatii in 
strainatate;                                                                   
  d) conditiile de clima;                                                      
  e) reglementarile principale din legislatia muncii din acea tara;            
  f) obiceiurile locului a caror nerespectare i-ar pune in pericol viata,      
libertatea sau siguranta personala.                                            
  (2) Dispozitiile alin. (1) se completeaza prin legi speciale care             
reglementeaza conditiile specifice de munca in strainatate.                    
  Art. 19. - In situatia in care angajatorul nu isi executa obligatia de       
informare in termen de 15 zile de la momentul lansarii ofertei de incheiere sau
modificare a contractului individual de munca ori, dupa caz, a prestarii       
activitatii in strainatate, salariatul este in drept sa sesizeze, in termen    
de 30 de zile, instanta judecatoreasca competenta si sa solicite despagubiri   
corespunzatoare prejudiciului pe care l-a suferit ca urmare a neexecutarii de  
catre angajator a obligatiei de informare.                                     
  Art. 20. - (1) In afara clauzelor generale prevazute la art. 17, intre parti 
pot fi negociate si cuprinse in contractul individual de munca si alte clauze  
specifice.                                                                     
  (2) Sunt considerate clauze specifice, fara ca enumerarea sa fie limitativa: 
  a) clauza cu privire la formarea profesionala;                               
  b) clauza de neconcurenta;                                                   
  c) clauza de mobilitate;                                                     
  d) clauza de confidentialitate.                                               
  Art. 21. - (1) Clauza de neconcurenta il obliga pe salariat sa nu presteze,  
in interesul propriu sau al unui tert, o activitate care se afla in concurenta 
cu cea prestata la angajatorul sau ori sa nu presteze o activitate in favoarea 
unui tert care se afla in relatii de concurenta cu angajatorul sau si il obliga
pe angajator sa ii plateasca salariatului o indemnizatie lunara.               
  (2) Clauza de neconcurenta isi produce efectele numai daca in cuprinsul       
contractului individual de munca sunt prevazute in mod concret activitatile ce 
sunt interzise salariatului pe durata contractului.                            
  (3) Indemnizatia datorata salariatului se negociaza si este de cel putin 25% 
din salariu. Indemnizatia trebuie platita intocmai si la timp.                 
  (4) Clauza de neconcurenta nu poate fi stabilita pe durata perioadei de      
proba.                                                                         
  Art. 22. - (1) Clauza de neconcurenta nu isi mai produce efectele la data    
incetarii contractului individual de munca.                                    
  (2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), clauza de neconcurenta isi    
poate produce efectele si dupa incetarea contractului individual de munca,     
pentru o perioada de maximum 6 luni, in cazul functiilor de executie, si de    
maximum 2 ani pentru cei care au ocupat functii de conducere, daca o astfel de 
perioada a fost convenita expres prin contractul individual de munca.          
  (3) Prevederile alin. (2) nu sunt aplicabile in cazurile in care incetarea   
contractului individual de munca s-a produs de drept ori a intervenit din      
initiativa angajatorului pentru motive neimputabile salariatului.              
  Art. 23. - (1) Clauza de neconcurenta nu poate avea ca efect interzicerea in 
mod absolut a exercitarii profesiei salariatului sau a specializarii pe care o 
detine.                                                                         
  (2) La sesizarea salariatului sau a inspectoratului teritorial pentru munca  
instanta competenta poate diminua efectele clauzei de neconcurenta.            
  Art. 24. - In cazul nerespectarii, cu vinovatie, a clauzei de neconcurenta   
salariatul poate fi obligat la restituirea indemnizatiei si, dupa caz, la      
daune-interese corespunzatoare prejudiciului pe care l-a produs angajatorului. 
  Art. 25. - Prin clauza de mobilitate partile in contractul individual de     
munca stabilesc ca, in considerarea specificului muncii, executarea            
obligatiilor de serviciu de catre salariat nu se realizeaza intr-un loc stabil 
de munca. In acest caz salariatul beneficiaza de prestatii suplimentare in bani
sau in natura.                                                                  
  Art. 26. - (1) Prin clauza de confidentialitate partile convin ca, pe toata  
durata contractului individual de munca si dupa incetarea acestuia, sa nu      
transmita date sau informatii de care au luat cunostinta in timpul executarii  
contractului, in conditiile stabilite in regulamentele interne, in contractele 
colective de munca sau in contractele individuale de munca.                    
  (2) Nerespectarea acestei clauze de catre oricare dintre parti atrage        
obligarea celui in culpa la plata de daune-interese.                           
  Art. 27. - (1) O persoana poate fi angajata in munca numai in baza unui      
certificat medical, care constata faptul ca cel in cauza este apt pentru        
prestarea acelei munci.                                                        
  (2) Nerespectarea prevederilor alin. (1) atrage nulitatea contractului       
individual de munca.                                                           
  (3) In situatia in care salariatul prezinta certificatul medical dupa        
momentul incheierii contractului individual de munca, iar din cuprinsul        
certificatului rezulta ca cel in cauza este apt de munca, contractul astfel    
incheiat ramane valabil.                                                       
  (4) Competenta si procedura de eliberare a certificatului medical, precum si 
sanctiunile aplicabile angajatorului in cazul angajarii sau schimbarii locului 
ori felului muncii fara certificat medical sunt stabilite prin legi speciale.  
  (5) Solicitarea, la angajare, a testelor de graviditate este interzisa.      
  (6) La angajarea in domeniile sanatate, alimentatie publica, educatie si in  
alte domenii stabilite prin acte normative se pot solicita si teste medicale   
specifice.                                                                     
  Art. 28. - Certificatul medical este obligatoriu si in urmatoarele situatii: 
  a) la reinceperea activitatii dupa o intrerupere mai mare de 6 luni, pentru  
locurile de munca avand expunere la factori nocivi profesionali, si de un an,  
in celelalte situatii;                                                         
  b) in cazul detasarii sau trecerii in alt loc de munca ori in alta            
activitate;                                                                    
  c) la inceperea misiunii, in cazul salariatilor incadrati cu contract de     
munca temporara;                                                               
  d) in cazul ucenicilor, practicantilor, elevilor si studentilor, in situatia 
in care urmeaza sa fie instruiti pe meserii si profesii, precum si in situatia 
schimbarii meseriei pe parcursul instruirii;                                   
  e) periodic, in cazul celor care lucreaza in conditii de expunere la factori 
nocivi profesionali, potrivit reglementarilor Ministerului Sanatatii si        
Familiei;                                                                      
  f) periodic, in cazul celor care desfasoara activitati cu risc de transmitere
a unor boli si care lucreaza in sectorul alimentar, zootehnic, la instalatiile 
de aprovizionare cu apa potabila, in colectivitati de copii, in unitati        
sanitare, potrivit reglementarilor Ministerului Sanatatii si Familiei;         
  g) periodic, in cazul celor care lucreaza in unitati fara factori de risc,   
prin examene medicale diferentiate in functie de varsta, sex si stare de       
sanatate, potrivit reglementarilor din contractele colective de munca.         
  Art. 29. - (1) Contractul individual de munca se incheie dupa verificarea    
prealabila a aptitudinilor profesionale si personale ale persoanei care        
solicita angajarea.                                                             
  (2) Modalitatile in care urmeaza sa se realizeze verificarea prevazuta la    
alin. (1) sunt stabilite in contractul colectiv de munca aplicabil, in statutul
de personal - profesional sau disciplinar - si in regulamentul intern, in      
masura in care legea nu dispune altfel.                                        
  (3) Informatiile cerute, sub orice forma, de catre angajator persoanei care  
solicita angajarea cu ocazia verificarii prealabile a aptitudinilor nu pot avea
un alt scop decat acela de a aprecia capacitatea de a ocupa postul respectiv,  
precum si aptitudinile profesionale.                                           
  (4) Angajatorul poate cere informatii in legatura cu persoana care solicita  
angajarea de la fostii sai angajatori, dar numai cu privire la functiile       
indeplinite si la durata angajarii si numai cu incunostintarea prealabila a    
celui in cauza.                                                                
  Art. 30. - (1) Incadrarea salariatilor la institutiile si autoritatile       
publice si la alte unitati bugetare se face numai prin concurs sau examen, dupa
caz.                                                                           
  (2) Posturile vacante existente in statul de functii vor fi scoase la        
concurs, in raport cu necesitatile fiecarei unitati prevazute la alin. (1).    
  (3) In cazul in care la concursul organizat in vederea ocuparii unui post    
vacant nu s-au prezentat mai multi candidati, incadrarea in munca se face prin 
examen.                                                                        
  (4) Conditiile de organizare si modul de desfasurare a concursului/examenului
se stabilesc prin regulament aprobat prin hotarare a Guvernului.                
  Art. 31. - (1) Pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la incheierea  
contractului individual de munca se poate stabili o perioada de proba de cel   
mult 30 de zile calendaristice pentru functiile de executie si de cel mult 90  
de zile calendaristice pentru functiile de conducere.                          
  (2) Verificarea aptitudinilor profesionale la incadrarea persoanelor cu      
handicap se realizeaza exclusiv prin modalitatea perioadei de proba de maximum 
30 de zile calendaristice.                                                     
  (3) In cazul muncitorilor necalificati, perioada de proba are caracter       
exceptional si nu poate depasi 5 zile lucratoare.                              
  (4) Absolventii institutiilor de invatamant se incadreaza, la debutul lor in 
profesie, pe baza unei perioade de proba cuprinse intre 3 si 6 luni.           
  (5) Pe durata perioadei de proba salariatul se bucura de toate drepturile si 
are toate obligatiile prevazute in legislatia muncii, in contractul colectiv de
munca aplicabil, in regulamentul intern, precum si in contractul individual de 
munca.                                                                         
  Art. 32. - (1) Pe durata executarii unui contract individual de munca nu     
poate fi stabilita decat o singura perioada de proba.                          
  (2) Prin exceptie, salariatul poate fi supus la o noua perioada de proba in  
situatia in care acesta debuteaza la acelasi angajator intr-o noua functie sau 
profesie ori urmeaza sa presteze activitatea intr-un loc de munca cu conditii  
grele, vatamatoare sau periculoase.                                            
  (3) Neinformarea salariatului anterior incheierii sau modificarii            
contractului individual de munca cu privire la perioada de proba, in termenul  
prevazut la art. 17 alin. (4), duce la decaderea angajatorului din dreptul de a
verifica aptitudinile salariatului printr-o asemenea modalitate.               
  (4) Perioada de proba constituie vechime in munca.                           
  Art. 33. - Angajarea succesiva a mai mult de trei persoane pe perioade de    
proba pentru acelasi post este interzisa.                                      
  Art. 34. - (1) Fiecare angajator are obligatia de a infiinta un registru     
general de evidenta a salariatilor.                                            
  (2) Registrul general de evidenta a salariatilor se va inregistra in         
prealabil la autoritatea publica competenta, potrivit legii, in a carei raza   
teritoriala se afla domiciliul, respectiv sediul angajatorului, data de la care
devine document oficial.                                                       
  (3) Registrul general de evidenta a salariatilor se completeaza in ordinea   
angajarii si cuprinde elementele de identificare a tuturor salariatilor,       
elementele ce caracterizeaza contractele de munca ale acestora, precum si toate
situatiile care intervin pe parcursul desfasurarii relatiilor de munca in      
legatura cu executarea, modificarea, suspendarea sau incetarea contractului    
individual de munca.                                                           
  (4) Registrul general de evidenta a salariatilor este pastrat la domiciliul, 
respectiv sediul angajatorului, urmand sa fie pus la dispozitie inspectorului  
de munca sau oricarei alte autoritati care il solicita, in conditiile legii.   
  (5) La solicitarea salariatului angajatorul este obligat sa elibereze un     
document care sa ateste activitatea desfasurata de acesta, vechimea in munca,  
in meserie si in specialitate.                                                 
  (6) In cazul incetarii activitatii angajatorului, registrul general de       
evidenta a salariatilor se depune la autoritarea publica competenta, potrivit  
legii, in a carei raza teritoriala se afla sediul sau domiciliul angajatorului,
dupa caz.                                                                      
  (7) Metodologia de intocmire a registrului general de evidenta a             
salariatilor, inregistrarile care se efectueaza, precum si orice alte elemente 
in legatura cu intocmirea acestora se stabilesc prin hotarare a Guvernului.    
  Art. 35. - (1) Orice salariat are dreptul de a cumula mai multe functii, in  
baza unor contracte individuale de munca, beneficiind de salariul corespunzator
pentru fiecare dintre acestea.                                                 
  (2) Fac exceptie de la prevederile alin. (1) situatiile in care prin lege    
sunt prevazute incompatibilitati pentru cumulul unor functii.                  
  (3) Salariatii care cumuleaza mai multe functii sunt obligati sa declare     
fiecarui angajator locul unde exercita functia pe care o considera de baza.    
  Art. 36. - Cetatenii straini si apatrizii pot fi angajati prin contract      
individual de munca in baza permisului de munca eliberat potrivit legii.       
                                                                               
                               CAPITOLUL II                                    
                Executarea contractului individual de munca                    
                                                                               
  Art. 37. - Drepturile si obligatiile privind relatiile de munca dintre       
angajator si salariat se stabilesc potrivit legii, prin negociere, in cadrul   
contractelor colective de munca si al contractelor individuale de munca.       
  Art. 38. - Salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute    
prin lege. Orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile    
recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de 
nulitate.                                                                       
  Art. 39. - (1) Salariatul are, in principal, urmatoarele drepturi:           
  a) dreptul la salarizare pentru munca depusa;                                
  b) dreptul la repaus zilnic si saptamanal;                                    
  c) dreptul la concediu de odihna anual;                                      
  d) dreptul la egalitate de sanse si de tratament;                            
  e) dreptul la demnitate in munca;                                             
  f) dreptul la securitate si sanatate in munca;                               
  g) dreptul la acces la formarea profesionala;                                
  h) dreptul la informare si consultare;                                       
  i) dreptul de a lua parte la determinarea si ameliorarea conditiilor de munca
si a mediului de munca;                                                        
  j) dreptul la protectie in caz de concediere;                                
  k) dreptul la negociere colectiva si individuala;                            
  l) dreptul de a participa la actiuni colective;                              
  m) dreptul de a constitui sau de a adera la un sindicat.                     
  (2) Salariatului ii revin, in principal, urmatoarele obligatii:              
  a) obligatia de a realiza norma de munca sau, dupa caz, de a indeplini       
atributiile ce ii revin conform fisei postului;                                
  b) obligatia de a respecta disciplina muncii;                                 
  c) obligatia de a respecta prevederile cuprinse in regulamentul intern, in   
contractul colectiv de munca aplicabil, precum si in contractul individual de  
munca;                                                                          
  d) obligatia de fidelitate fata de angajator in executarea atributiilor de   
serviciu;                                                                      
  e) obligatia de a respecta masurile de securitate si sanatate a muncii in    
unitate;                                                                       
  f) obligatia de a respecta secretul de serviciu.                             
  Art. 40. - (1) Angajatorul are, in principal, urmatoarele drepturi:          
  a) sa stabileasca organizarea si functionarea unitatii;                      
  b) sa stabileasca atributiile corespunzatoare pentru fiecare salariat, in    
conditiile legii;                                                              
  c) sa dea dispozitii cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva    
legalitatii lor;                                                               
  d) sa exercite controlul asupra modului de indeplinire a sarcinilor de       
serviciu;                                                                       
  e) sa constate savarsirea abaterilor disciplinare si sa aplice sanctiunile   
corespunzatoare, potrivit legii, contractului colectiv de munca aplicabil si   
regulamentului intern.                                                          
  (2) Angajatorului in revin, in principal, urmatoarele obligatii:             
  a) sa informeze salariatii asupra conditiilor de munca si asupra elementelor 
care privesc desfasurarea relatiilor de munca;                                  
  b) sa asigure permanent conditiile tehnice si organizatorice avute in vedere 
la elaborarea normelor de munca si conditiile corespunzatoare de munca;        
  c) sa acorde salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul
colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca;           
  d) sa comunice periodic salariatilor situatia economica si financiara a      
unitatii;                                                                      
  e) sa se consulte cu sindicatul sau, dupa caz, cu reprezentantii salariatilor
in privinta deciziilor susceptibile sa afecteze substantial drepturile si      
interesele acestora;                                                           
  f) sa plateasca toate contributiile si impozitele aflate in sarcina sa,      
precum si sa retina si sa vireze contributiile si impozitele datorate de       
salariati, in conditiile legii;                                                
  g) sa infiinteze registrul general de evidenta a salariatilor si sa opereze  
inregistrarile prevazute de lege;                                              
  h) sa elibereze, la cerere, toate documentele care atesta calitatea de       
salariat a solicitantului;                                                      
  i) sa asigure confidentialitatea datelor cu caracter personal ale            
salariatilor.                                                                  
                                                                                
                                CAPITOLUL III                                  
                Modificarea contractului individual de munca                   
                                                                                
  Art. 41. - (1) Contractul individual de munca poate fi modificat numai prin  
acordul partilor.                                                              
  (2) Cu titlu de exceptie, modificarea unilaterala a contractului individual  
de munca este posibila numai in cazurile si in conditiile prevazute de         
prezentul cod.                                                                 
  (3) Modificarea contractului individual de munca se refera la oricare dintre 
urmatoarele elemente:                                                          
  a) durata contractului;                                                      
  b) locul muncii;                                                             
  c) felul muncii;                                                              
  d) conditiile de munca;                                                      
  e) salariul;                                                                 
  f) timpul de munca si timpul de odihna.                                      
  Art. 42. - (1) Locul muncii poate fi modificat unilateral de catre angajator 
prin delegarea sau detasarea salariatului intr-un alt loc de munca decat cel   
prevazut in contractul individual de munca.                                     
  (2) Pe durata delegarii, respectiv a detasarii, salariatul isi pastreaza     
functia si toate celelalte drepturi prevazute in contractul individual de      
munca.                                                                          
  Art. 43. - Delegarea reprezinta exercitarea temporara, din dispozitia        
angajatorului, de catre salariat, a unor lucrari sau sarcini corespunzatoare   
atributiilor de serviciu in afara locului sau de munca.                         
  Art. 44. - (1) Delegarea poate fi dispusa pentru o perioada de cel mult 60 de
zile si se poate prelungi, cu acordul salariatului, cu cel mult 60 de zile.    
  (2) Salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport si    
cazare, precum si la o indemnizatie de delegare, in conditiile prevazute de    
lege sau de contractul colectiv de munca aplicabil.                            
  Art. 45. - Detasarea este actul prin care se dispune schimbarea temporara a  
locului de munca, din dispozitia angajatorului, la un alt angajator, in scopul 
executarii unor lucrari in interesul acestuia. In mod exceptional, prin        
detasare se poate modifica si felul muncii, dar numai cu consimtamantul scris  
al salariatului.                                                                
  Art. 46. - (1) Detasarea poate fi dispusa pe o perioada de cel mult un an.   
  (2) In mod exceptional, perioada detasarii poate fi prelungita pentru motive 
obiective ce impun prezenta salariatului la angajatorul la care s-a dispus     
detasarea, cu acordul ambelor parti, din 6 in 6 luni.                          
  (3) Salariatul poate refuza detasarea dispusa de angajatorul sau numai in mod
exceptional si pentru motive personale temeinice.                               
  (4) Salariatul detasat are dreptul la plata cheltuielilor de transport si    
cazare, precum si la o indemnizatie de detasare, in conditiile prevazute de    
lege sau de contractul colectiv de munca aplicabil.                             
  Art. 47. - (1) Drepturile cuvenite salariatului detasat se acorda de         
angajatorul la care s-a dispus detasarea.                                      
  (2) Pe durata detasarii salariatul beneficiaza de drepturile care ii sunt mai
favorabile, fie de drepturile de la angajatorul care a dispus detasarea, fie de
drepturile de la angajatorul la care este detasat.                             
  (3) Angajatorul care detaseaza are obligatia de a lua toate masurile necesare
pentru ca angajatorul la care s-a dispus detasarea sa isi indeplineasca        
integral si la timp toate obligatiile fata de salariatul detasat.              
  (4) Daca angajatorul la care s-a dispus detasarea nu isi indeplineste        
integral si la timp toate obligatiile fata de salariatul detasat, acestea vor  
fi indeplinite de angajatorul care a dispus detasarea.                         
  (5) In cazul in care exista divergenta intre cei doi angajatori sau nici unul
dintre ei nu isi indeplineste obligatiile potrivit prevederilor alin. (1) si   
(2), salariatul detasat are dreptul de a reveni la locul sau de munca de la    
angajatorul care l-a detasat, de a se indrepta impotriva oricaruia             
dintre cei doi angajatori si de a cere executarea silita a obligatiilor        
neindeplinite.                                                                 
  Art. 48. - Angajatorul poate modifica temporar locul si felul muncii, fara   
consimtamantul salariatului, si in cazul unor situatii de forta majora, cu     
titlu de sanctiune disciplinara sau ca masura de protectie a salariatului, in  
cazurile si in conditiile prevazute de prezentul cod.                          
                                                                               
                              CAPITOLUL IV                                     
             Suspendarea contractului individual de munca                      
                                                                               
  Art. 49. - (1) Suspendarea contractului individual de munca poate interveni  
de drept, prin acordul partilor sau prin actul unilateral al uneia dintre      
parti.                                                                         
  (2) Suspendarea contractului individual de munca are ca efect suspendarea    
prestarii muncii de catre salariat si a platii drepturilor de natura salariala 
de catre angajator.                                                            
  (3) Pe durata suspendarii pot continua sa existe alte drepturi si obligatii  
ale partilor decat cele prevazute la alin. (2), daca prin legi speciale, prin  
contractul colectiv de munca aplicabil, prin contracte individuale de munca sau
regulamente interne nu se prevede altfel.                                       
  (4) In cazul suspendarii contractului individual de munca din cauza unei     
fapte imputabile salariatului, pe durata suspendarii acesta nu va beneficia de 
nici un drept care rezulta din calitatea sa de salariat.                        
  Art. 50. - Contractul individual de munca se suspenda de drept in urmatoarele
situatii:                                                                      
  a) concediu de maternitate;                                                  
  b) concediu pentru incapacitate temporara de munca;                          
  c) carantina;                                                                
  d) efectuarea serviciului militar obligatoriu;                               
  e) exercitarea unei functii in cadrul unei autoritati executive, legislative 
ori judecatoresti, pe toata durata mandatului;                                 
  f) indeplinirea unei functii de conducere salarizate in sindicat;            
  g) forta majora;                                                              
  h) in cazul in care salariatul este arestat preventiv, in conditiile Codului 
de procedura penala;                                                           
  i) in alte cazuri expres prevazute de lege.                                  
  Art. 51. - Contractul individual de munca poate fi suspendat din initiativa  
salariatului, in urmatoarele situatii:                                         
  a) concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani sau, in    
cazul copilului cu handicap, pana la implinirea varstei de 3 ani;              
  b) concediu pentru ingrijirea copilului bolnav in varsta de pana la 7 ani    
sau, in cazul copilului cu handicap, pentru afectiuni intercurente, pana la    
implinirea varstei de 18 ani;                                                  
  c) concediu paternal;                                                        
  d) concediu pentru formare profesionala;                                     
  e) exercitarea unor functii elective in cadrul organismelor profesionale     
constituite la nivel central sau local, pe toata durata mandatului;            
  f) participarea la greva;                                                    
  g) absente nemotivate.                                                       
  Art. 52. - (1) Contractul individual de munca poate fi suspendat din         
initiativa angajatorului in urmatoarele situatii:                              
  a) pe durata cercetarii disciplinare prealabile, in conditiile legii;        
  b) ca sanctiune disciplinara;                                                
  c) in cazul in care angajatorul a formulat plangere penala impotriva         
salariatului sau acesta a fost trimis in judecata pentru fapte penale          
incompatibile cu functia detinuta, pana la ramanerea definitiva a hotararii    
judecatoresti;                                                                 
  d) in cazul intreruperii temporare a activitatii, fara incetarea raportului  
de munca, in special pentru motive economice, tehnologice, structurale sau     
similare;                                                                      
  e) pe durata detasarii.                                                       
  (2) In cazurile prevazute la alin. (1) lit. c), daca se constata nevinovatia 
celui in cauza, salariatul isi reia activitatea avuta anterior si i se va plati
o despagubire egala cu salariul si celelalte drepturi de care a fost lipsit pe 
perioada suspendarii contractului.                                             
  Art. 53. - (1) Pe durata intreruperii temporare a activitatii angajatorului  
salariatii beneficiaza de o indemnizatie, platita din fondul de salarii, ce nu 
poate fi mai mica de 75% din salariul de baza corespunzator locului de munca   
ocupat.                                                                        
  (2) Pe durata intreruperii temporare prevazute la alin. (1) salariatii se vor
afla la dispozitia angajatorului, acesta avand oricand posibilitatea sa dispuna
reinceperea activitatii.                                                       
  Art. 54. - Contractul individual de munca poate fi suspendat, prin acordul   
partilor, in cazul concediilor fara plata pentru studii sau pentru interese    
personale.                                                                     
                                                                               
                               CAPITOLUL V                                      
                Incetarea contractului individual de munca                     
                                                                               
  Art. 55. - Contractul individual de munca poate inceta astfel:               
  a) de drept;                                                                 
  b) ca urmare a acordului partilor, la data convenita de acestea;             
  c) ca urmare a vointei unilaterale a uneia dintre parti, in cazurile si in   
conditiile limitativ prevazute de lege.                                        
                                                                               
                                SECTIUNEA 1                                    
             Incetarea de drept a contractului individual de munca             
                                                                               
  Art. 56. - Contractul individual de munca inceteaza de drept:                
  a) la data decesului salariatului sau angajatorului persoana fizica;         
  b) la data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti de declarare a    
mortii sau a punerii sub interdictie a salariatului ori a angajatorului        
persoana fizica, daca aceasta antreneaza lichidarea afacerii;                  
  c) ca urmare a dizolvarii angajatorului persoana juridica, de la data la care
persoana juridica isi inceteaza existenta;                                     
  d) la data indeplinirii cumulative a conditiilor de varsta standard si a     
stagiului minim de cotizare pentru pensionare sau, dupa caz, la data           
comunicarii deciziei de pensionare pentru limita de varsta ori invaliditate a  
salariatului, potrivit legii;                                                   
  e) ca urmare a constatarii nulitatii absolute a contractului individual de   
munca, de la data la care nulitatea a fost constatata prin acordul partilor sau
prin hotarare judecatoreasca definitiva;                                        
  f) ca urmare a admiterii cererii de reintegrare in functia ocupata de        
salariat a unei persoane concediate nelegal sau pentru motive neintemeiate, de 
la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti de reintegrare;         
  g) ca urmare a condamnarii penale cu executarea pedepsei la locul de munca,  
de la data emiterii mandatului de executare;                                   
  h) de la data retragerii de catre autoritatile sau organismele competente a  
avizelor, autorizatiilor ori atestarilor necesare pentru exercitarea profesiei;
  i) ca urmare a interzicerii exercitarii unei profesii sau a unei functii, ca 
masura de siguranta ori pedeapsa complementara, de la data ramanerii definitive
a hotararii judecatoresti prin care s-a dispus interdictia;                    
  j) la data expirarii termenului contractului individual de munca incheiat pe 
durata determinata;                                                            
  k) retragerea acordului parintilor sau al reprezentantilor legali, in cazul  
salariatilor cu varsta cuprinsa intre 15 si 16 ani.                            
  Art. 57. - (1) Nerespectarea oricareia dintre conditiile legale necesare     
pentru incheierea valabila a contractului individual de munca atrage nulitatea 
acestuia.                                                                      
  (2) Constatarea nulitatii contractului individual de munca produce efecte    
pentru viitor.                                                                  
  (3) Nulitatea contractului individual de munca poate fi acoperita prin       
indeplinirea ulterioara a conditiilor impuse de lege.                          
  (4) In situatia in care o clauza este afectata de nulitate, intrucat         
stabileste drepturi sau obligatii pentru salariati, care contravin unor norme  
legale imperative sau contractelor colective de munca aplicabile, aceasta este 
inlocuita de drept cu dispozitiile legale sau conventionale aplicabile,        
salariatul avand dreptul la despagubiri.                                       
  (5) Persoana care a prestat munca in temeiul unui contract individual de     
munca nul are dreptul la remunerarea acesteia, corespunzator modului de        
indeplinire a atributiilor de serviciu.                                        
  (6) Constatarea nulitatii si stabilirea, potrivit legii, a efectelor acesteia
se pot face prin acordul partilor.                                             
  (7) Daca partile nu se inteleg, nulitatea se pronunta de catre instanta      
judecatoreasca.                                                                
                                                                               
                            SECTIUNEA a 2-a                                     
                             Concedierea                                       
                                                                               
  Art. 58. - (1) Concedierea reprezinta incetarea contractului individual de   
munca din initiativa angajatorului.                                            
  (2) Concedierea poate fi dispusa pentru motive care tin de persoana          
salariatului sau pentru motive care nu tin de persoana salariatului.            
  Art. 59. - Este interzisa concedierea salariatilor:                          
  a) pe criterii de sex, orientare sexuala, caracteristici genetice, varsta,   
apartenenta nationala, rasa, culoare, etnie, religie, optiune politica, origine
sociala, handicap, situatie sau responsabilitate familiala, apartenenta ori    
activitate sindicala;                                                          
  b) pentru exercitarea, in conditiile legii, a dreptului la greva si a        
drepturilor sindicale.                                                          
  Art. 60. - (1) Concedierea salariatilor nu poate fi dispusa:                 
  a) pe durata incapacitatii temporare de munca, stabilita prin certificat     
medical conform legii;                                                          
  b) pe durata concediului pentru carantina;                                   
  c) pe durata in care femeia salariata este gravida, in masura in care        
angajatorul a luat cunostinta de acest fapt anterior emiterii deciziei de      
concediere;                                                                    
  d) pe durata concediului de maternitate;                                     
  e) pe durata concediului pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2   
ani sau, in cazul copilului cu handicap, pana la implinirea varstei de 3 ani;  
  f) pe durata concediului pentru ingrijirea copilului bolnav in varsta de pana
la 7 ani sau, in cazul copilului cu handicap, pentru afectiuni intercurente,   
pana la implinirea varstei de 18 ani;                                          
  g) pe durata indeplinirii serviciului militar;                               
  h) pe durata exercitarii unei functii eligibile intr-un organism sindical, cu
exceptia situatiei in care concedierea este dispusa pentru o abatere           
disciplinara grava sau pentru abateri disciplinare repetate, savarsite de catre
acel salariat;                                                                 
  i) pe durata efectuarii concediului de odihna.                               
  (2) Prevederile alin. (1) nu se aplica in cazul concedierii pentru motive ce 
intervin ca urmare a reorganizarii judiciare sau a falimentului angajatorului, 
in conditiile legii.                                                            
                                                                               
                            SECTIUNEA a 3-a                                    
        Concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului            
                                                                               
  Art. 61. - Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care tin de   
persoana salariatului in urmatoarele situatii:                                  
  a) in cazul in care salariatul a savarsit o abatere grava sau abateri        
repetate de la regulile de disciplina a muncii ori de la cele stabilite prin   
contractul individual de munca, contractul colectiv de munca aplicabil sau     
regulamentul intern, ca sanctiune disciplinara;                                
  b) in cazul in care salariatul este arestat preventiv pentru o perioada mai  
mare de 60 de zile, in conditiile Codului de procedura penala;                 
  c) in cazul in care, prin decizie a organelor competente de expertiza        
medicala, se constata inaptitudinea fizica si/sau psihica a salariatului, fapt 
ce nu permite acestuia sa isi indeplineasca atributiile corespunzatoare locului
de munca ocupat;                                                                
  d) in cazul in care salariatul nu corespunde profesional locului de munca in 
care este incadrat.                                                            
  Art. 62. - (1) In cazul in care concedierea intervine pentru unul dintre     
motivele prevazute la art. 61 lit. b)-d), angajatorul are obligatia de a emite 
decizia de concediere in termen de 30 de zile calendaristice de la data con-   
statarii cauzei concedierii.                                                    
  (2) Decizia se emite in scris si, sub sanctiunea nulitatii absolute, trebuie 
sa fie motivata in fapt si in drept si sa cuprinda precizari cu privire la     
termenul in care poate fi contestata si la instanta judecatoreasca la care se  
contesta.                                                                      
  Art. 63. - (1) Concedierea pentru savarsirea unei abateri grave sau a unor   
abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii poate fi dispusa numai  
dupa indeplinirea de catre angajator a cercetarii disciplinare prealabile si in
termenele stabilite de prezentul cod.                                          
  (2) Procedura cercetarii prealabile este, de asemenea, obligatorie in cazul  
concedierii pentru situatia in care salariatul nu corespunde profesional.      
Termenele si conditiile cercetarii prealabile sunt cele prevazute pentru       
cercetarea disciplinara.                                                       
  Art. 64. - (1) In cazul in care concedierea se dispune pentru motivele       
prevazute la art. 61 lit. c) si d), precum si in cazul in care contractul      
individual de munca a incetat de drept in temeiul art. 56 lit. f), angajatorul 
are obligatia de a-i propune salariatului alte locuri de munca vacante in      
unitate, compatibile cu pregatirea profesionala sau, dupa caz, cu capacitatea  
de munca stabilita de medicul de medicina a muncii.                            
  (2) In situatia in care angajatorul nu dispune de locuri de munca vacante    
potrivit alin. (1), acesta are obligatia de a solicita sprijinul agentiei      
teritoriale de ocupare a fortei de munca in vederea redistribuirii             
salariatului, corespunzator pregatirii profesionale sau, dupa caz, capacitatii 
de munca stabilite de medicul de medicina a muncii, urmand sa ii comunice      
salariatului solutiile propuse de agentie.                                     
  (3) Salariatul are la dispozitie un termen de 3 zile lucratoare de la        
comunicarea angajatorului conform prevederilor alin. (1) si (2) pentru a-si    
manifesta expres consimtamantul cu privire la noul loc de munca oferit.        
  (4) In cazul in care salariatul nu isi manifesta expres consimtamantul in     
termenul prevazut la alin. (3), precum si in cazul in care agentia teritoriala 
de ocupare a fortei de munca nu poate indeplini obligatia prevazuta la alin.   
(2), angajatorul poate dispune concedierea salariatului.                       
  (5) In cazul concedierii pentru motivul prevazut la art. 61 lit. c)          
salariatul beneficiaza de o compensatie, in conditiile stabilite in contractul 
colectiv de munca aplicabil sau in contractul individual de munca, dupa caz.   
                                                                                
                            SECTIUNEA a 4-a                                    
        Concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului         
                                                                                
  Art. 65. - (1) Concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului
reprezinta incetarea contractului individual de munca, determinata de          
desfiintarea locului de munca ocupat de salariat ca urmare a dificultatilor    
economice, a transformarilor tehnologice sau a reorganizarii activitatii.      
  (2) Desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza 
reala si serioasa, dintre cele prevazute la alin. (1).                          
  Art. 66. - Concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului    
poate fi individuala sau colectiva.                                            
  Art. 67. - Salariatii concediati pentru motive care nu tin de persoana lor   
beneficiaza de masuri active de combatere a somajului si pot beneficia de      
compensatii in conditiile prevazute de lege si de contractul colectiv de munca 
aplicabil.                                                                     
                                                                                
                              SECTIUNEA a 5-a                                  
                           Concedierea colectiva                               
                                                                                
  Art. 68. - Prin concediere colectiva se intelege concedierea, intr-o perioada
de 30 de zile calendaristice, dispusa din unul sau mai multe motive dintre cele
prevazute la art. 65 alin. (1), a unui numar de:                               
  a) cel putin 5 salariati, daca angajatorul care disponibilizeaza are         
incadrati mai mult de 20 de salariati si mai putin de 100 de salariati;        
  b) cel putin 10% din salariati, daca angajatorul care disponibilizeaza are   
incadrati cel putin 100 de salariati, dar mai putin de 300 de salariati;       
  c) cel putin 30 de salariati, daca angajatorul care disponibilizeaza are     
incadrati cel putin 300 de salariati.                                           
  Art. 69. - In cazul concedierilor colective angajatorului ii revin           
urmatoarele obligatii:                                                         
  a) sa intocmeasca un plan de masuri sociale sau de alt tip prevazut de lege  
ori de contractele colective de munca aplicabile, cu consultarea sindicatului  
sau a reprezentantilor salariatilor;                                           
  b) sa propuna salariatilor programe de formare profesionala;                 
  c) sa puna la dispozitie sindicatului care are membri in unitate sau, dupa   
caz, reprezentantilor salariatilor toate informatiile relevante in legatura cu 
concedierea colectiva, in vederea formularii propunerilor din partea acestora; 
  d) sa initieze in timp util, in scopul punerii de acord, consultari cu       
sindicatul sau, dupa caz, cu reprezentantii salariatilor, referitoare la       
metodele si mijloacele de evitare a concedierilor colective sau de reducere a  
numarului de salariati afectati si de atenuare a consecintelor.                
  Art. 70. - (1) Angajatorul are obligatia sa notifice in scris sindicatului   
sau, dupa caz, reprezentantilor salariatilor intentia de concediere colectiva, 
cu cel putin 45 de zile calendaristice anterioare emiterii deciziilor de       
concediere.                                                                    
  (2) Notificarea intentiei de concediere colectiva se face sub forma unui     
proiect de concediere colectiva, care trebuie sa cuprinda:                     
  a) numarul total si categoriile de salariati;                                
  b) motivele care determina concedierea;                                      
  c) numarul si categoriile de salariati care vor fi afectati de concediere;   
  d) criteriile avute in vedere, potrivit legii si/sau contractelor colective  
de munca, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere;               
  e) masurile avute in vedere pentru limitarea numarului concedierilor;        
  f) masurile pentru atenuarea consecintelor concedierii si compensatiile ce   
urmeaza sa fie acordate salariatilor supusi concedierii, conform dispozitiilor 
legale si contractului colectiv de munca aplicabil;                            
  g) data de la care sau perioada in care vor avea loc concedierile;           
  h) termenul inauntrul caruia sindicatul sau, dupa caz, reprezentantii        
salariatilor pot face propuneri pentru evitarea ori diminuarea numarului       
salariatilor concediati.                                                        
  (3) Angajatorul are obligatia sa notifice proiectul de concediere            
inspectoratului teritorial de munca si agentiei teritoriale de ocupare a fortei
de munca la aceeasi data la care l-a notificat sindicatului sau, dupa caz,     
reprezentantilor salariatilor.                                                 
  Art. 71. - (1) Sindicatul sau, dupa caz, reprezentantii salariatilor pot     
propune angajatorului masuri in vederea evitarii concedierilor ori diminuarii  
numarului salariatilor concediati, intr-un termen de 20 de zile calendaristice 
de la data primirii proiectului de concediere.                                 
  (2) Angajatorul are obligatia de a raspunde in scris si motivat la           
propunerile formulate potrivit prevederilor alin. (1), in termen de 10 zile de 
la primirea acestora.                                                          
  (3) In cazul in care aspectele legate de concedierea colectiva avuta in      
vedere nu pot fi solutionate in interiorul termenului de 45 de zile prevazut la
art. 70 alin. (1), la solicitarea oricareia dintre parti, inspectoratul        
teritorial de munca poate dispune prelungirea acestuia cu maximum 15 zile      
calendaristice.                                                                
  Art. 72. - (1) Angajatorul care a dispus concedieri colective nu poate face  
noi angajari pe locurile de munca ale salariatilor concediati pe o perioada de 
12 luni de la data concedierii acestora.                                       
  (2) In cazul in care in aceasta perioada angajatorul reia activitatile a     
caror incetare a condus la concedieri colective, salariatii care au fost       
concediati au dreptul de a fi reangajati pe aceleasi locuri de munca pe care   
le-au ocupat anterior, fara examen sau concurs ori perioada de proba.          
  (3) In situatia in care salariatii care au dreptul de a fi reangajati        
potrivit alin. (2) nu solicita acest lucru, angajatorul poate face noi angajari
pe locurile de munca ramase vacante.                                           
                                                                               
                              SECTIUNEA a 6-a                                   
                             Dreptul la preaviz                                
                                                                               
  Art. 73. - (1) Persoanele concediate in temeiul art. 61 lit. c) si d), al     
art. 65 si 66 beneficiaza de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 15
zile lucratoare.                                                               
  (2) Fac exceptie de la prevederile alin. (1) persoanele concediate in temeiul
art. 61 lit. d), care se afla in perioada de proba.                            
  Art. 74. - (1) Decizia de concediere se comunica salariatului in scris si    
trebuie sa contina in mod obligatoriu:                                         
  a) motivele care determina concedierea;                                      
  b) durata preavizului;                                                       
  c) criteriile de stabilire a ordinii de prioritate, conform art. 70 alin (2) 
lit. d);                                                                        
  d) lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in    
care salariatii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant, in    
conditiile art. 64.                                                             
  (2) In situatia in care in perioada de preaviz contractul individual de munca
este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzator.             
  Art. 75. - Decizia de concediere produce efecte de la data comunicarii ei    
salariatului.                                                                  
                                                                               
                               SECTIUNEA a 7-a                                  
               Controlul si sanctionarea concedierilor nelegale                
                                                                               
  Art. 76. - Concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii prevazute de lege 
este lovita de nulitate absoluta.                                              
  Art. 77. - In caz de conflict de munca angajatorul nu poate invoca in fata   
instantei alte motive de fapt sau de drept decat cele precizate in decizia de  
concediere.                                                                     
  Art. 78. - (1) In cazul in care concedierea a fost efectuata in mod          
netemeinic sau nelegal, instanta va dispune anularea ei si va obliga           
angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si 
reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.    
  (2) La solicitarea salariatului instanta care a dispus anularea concedierii  
va repune partile in situatia anterioara emiterii actului de concediere.       
                                                                               
                               SECTIUNEA a 8-a                                 
                                  Demisia                                       
                                                                               
  Art. 79. - (1) Prin demisie se intelege actul unilateral de vointa a         
salariatului care, printr-o notificare scrisa, comunica angajatorului incetarea
contractului individual de munca, dupa implinirea unui termen de preaviz.      
  (2) Refuzul angajatorului de a inregistra demisia da dreptul salariatului de 
a face dovada acesteia prin orice mijloace de proba.                           
  (3) Salariatul are dreptul de a nu motiva demisia.                           
  (4) Termenul de preaviz este cel convenit de parti in contractul individual  
de munca sau, dupa caz, cel prevazut in contractele colective de munca         
aplicabile si nu poate fi mai mare de 15 zile calendaristice pentru salariatii 
cu functii de executie, respectiv de 30 de zile calendaristice pentru          
salariatii care ocupa functii de conducere.                                    
  (5) Pe durata preavizului contractul individual de munca continua sa isi     
produca toate efectele.                                                        
  (6) In situatia in care in perioada de preaviz contractul individual de munca
este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzator.             
  (7) Contractul individual de munca inceteaza la data expirarii termenului de 
preaviz sau la data renuntarii totale ori partiale de catre angajator la       
termenul respectiv.                                                             
  (8) Salariatul poate demisiona fara preaviz daca angajatorul nu isi          
indeplineste obligatiile asumate prin contractul individual de munca.          
                                                                                
                            CAPITOLUL VI                                       
         Contractul individual de munca pe durata determinata                  
                                                                               
  Art. 80. - (1) Prin derogare de la regula prevazuta la art. 12 alin. (1),    
angajatorii au posibilitatea de a angaja, in cazurile si in conditiile         
prezentului cod, personal salariat cu contract individual de munca pe durata   
determinata.                                                                    
  (2) Contractul individual de munca pe durata determinata se poate incheia    
numai in forma scrisa, cu precizarea expresa a duratei pentru care se incheie. 
  (3) Contractul individual de munca pe durata determinata poate fi prelungit  
si dupa expirarea termenului initial, cu acordul scris al partilor, dar numai  
inauntrul termenului prevazut la art. 82 si de cel mult doua ori consecutiv.   
  Art. 81. - Contractul individual de munca poate fi incheiat pentru o durata  
determinata numai in urmatoarele cazuri:                                       
  a) inlocuirea unui salariat in cazul suspendarii contractului sau de munca,  
cu exceptia situatiei in care acel salariat participa la greva;                
  b) cresterea temporara a activitatii angajatorului;                          
  c) desfasurarea unor activitati cu caracter sezonier;                        
  d) in situatia in care este incheiat in temeiul unor dispozitii legale emise 
cu scopul de a favoriza temporar anumite categorii de persoane fara loc de     
munca;                                                                         
  e) in alte cazuri prevazute expres de legi speciale.                          
  Art. 82. - (1) Contractul individual de munca pe durata determinata nu poate 
fi incheiat pe o perioada mai mare de 18 luni.                                 
  (2) In cazul in care contractul individual de munca pe durata determinata    
este incheiat pentru a inlocui un salariat al carui contract individual de     
munca este suspendat, durata contractului va expira la momentul incetarii      
motivelor ce au determinat suspendarea contractului individual de munca al     
salariatului titular.                                                           
  Art. 83. - Salariatul incadrat cu contract individual de munca pe durata     
determinata poate fi supus unei perioade de proba, care nu va depasi:          
  a) 5 zile lucratoare pentru o durata a contractului individual de munca mai  
mica de 3 luni;                                                                
  b) 15 zile lucratoare pentru o durata a contractului individual de munca     
cuprinsa intre 3 si 6 luni;                                                     
  c) 30 de zile lucratoare pentru o durata a contractului individual de munca  
mai mare de 6 luni;                                                            
  d) 45 de zile lucratoare in cazul salariatilor incadrati in functii de       
conducere, pentru o durata a contractului individual de munca mai mare de 6    
luni.                                                                          
  Art. 84. - (1) La expirarea contractului individual de munca pe durata        
determinata, pe locul de munca respectiv va fi angajat un salariat cu contract 
individual de munca pe durata nedeterminata.                                   
  (2) Dispozitiile alin. (1) nu sunt aplicabile:                               
  a) in cazul in care contractul individual de munca pe durata determinata este
incheiat pentru a inlocui temporar un salariat absent, daca intervine o noua   
cauza de suspendare a contractului acestuia;                                   
  b) in cazul in care un nou contract individual de munca pe durata determinata
este incheiat in vederea executarii unor lucrari urgente, cu caracter          
exceptional;                                                                   
  c) in cazul in care incheierea unui nou contract individual de munca pe      
durata determinata se impune pentru temeiurile prevazute la art. 81 lit. e);   
  d) in cazul in care contractul individual de munca pe durata determinata a   
incetat din initiativa salariatului sau din initiativa angajatorului, pentru o 
abatere grava sau abateri repetate ale salariatului.                           
  Art. 85. - Angajatorii sunt obligati sa informeze salariatii angajati cu     
contract individual de munca pe durata determinata despre locurile de munca    
vacante sau care vor deveni vacante, corespunzatoare pregatirii lor            
profesionale, si sa le asigure accesul la aceste locuri de munca in conditii   
egale cu cele ale salariatilor angajati cu contract individual de munca pe     
perioada nedeterminata. Aceasta informare se face printr-un anunt afisat la    
sediul angajatorului.                                                          
  Art. 86. - Cu exceptia dispozitiilor contrare prevazute in prezentul cod,    
dispozitiile legale, precum si cele cuprinse in contractele colective de munca 
aplicabile salariatilor cu contract individual de munca pe durata nedeterminata
se aplica in egala masura si salariatilor cu contract individual de munca pe   
durata determinata.                                                            
                                                                               
                              CAPITOLUL VII                                    
                  Munca prin agent de munca temporara                          
                                                                               
  Art. 87. - (1) Munca prin agent de munca temporara, denumita in continuare   
munca temporara, este munca prestata de un salariat temporar care, din         
dispozitia agentului de munca temporara, presteaza munca in favoarea unui      
utilizator.                                                                    
  (2) Salariatul temporar este persoana incadrata la un angajator agent de     
munca temporara, pus la dispozitie unui utilizator pe durata necesara in       
vederea indeplinirii unor anumite sarcini precise si cu caracter temporar.     
  (3) Agentul de munca temporara este societatea comerciala autorizata de      
Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, care pune provizoriu la dispozitie 
utilizatorului personal calificat si/sau necalificat pe care il angajeaza si il
salarizeaza in acest scop. Conditiile de infiintare si functionare, precum si  
procedura de autorizare a agentului de munca temporara se stabilesc prin       
hotarare a Guvernului.                                                         
  (4) Utilizatorul este angajatorul caruia agentul de munca temporara ii pune  
la dispozitie un salariat temporar pentru indeplinirea unor anumite sarcini    
precise si cu caracter temporar.                                               
  Art. 88. - Un utilizator poate apela la agenti de munca temporara doar pentru
executarea unei sarcini precise si cu caracter temporar, denumita misiune de   
munca temporara, si numai in urmatoarele cazuri:                               
  a) pentru inlocuirea unui salariat al carui contract individual de munca este
suspendat, pe durata suspendarii;                                               
  b) pentru prestarea unor activitati cu caracter sezonier;                    
  c) pentru prestarea unor activitati specializate ori ocazionale.             
  Art. 89. - (1) Misiunea de munca temporara se stabileste pentru un termen    
care nu poate fi mai mare de 12 luni.                                          
  (2) Durata misiunii de munca temporara poate fi prelungita o singura data    
pentru o perioada care, adaugata la durata initiala a misiunii, nu poate       
conduce la depasirea unei perioade de 18 luni.                                 
  (3) Conditiile in care durata unei misiuni de munca temporara poate fi       
prelungita sunt prevazute in contractul de munca temporara sau pot face         
obiectul unui act aditional la acest contract.                                 
  Art. 90. - (1) Agentul de munca temporara pune la dispozitie utilizatorului  
un salariat angajat prin contract de munca temporara, in baza unui contract de 
punere la dispozitie incheiat in forma scrisa.                                 
  (2) Contractul de punere la dispozitie trebuie sa cuprinda:                  
  a) motivul pentru care este necesara utilizarea unui salariat temporar;      
  b) termenul misiunii si, daca este cazul, posibilitatea modificarii          
termenului misiunii;                                                           
  c) caracteristicile specifice postului, in special calificarea necesara,     
locul executarii misiunii si programul de lucru;                               
  d) conditiile concrete de munca;                                             
  e) echipamentele individuale de protectie si de munca pe care salariatul     
temporar trebuie sa le utilizeze;                                               
  f) orice alte servicii si facilitati in favoarea salariatului temporar;      
  g) valoarea contractului de care beneficiaza agentul de munca temporara,     
precum si remuneratia la care are dreptul salariatul.                           
  (3) Orice clauza prin care se interzice angajarea de catre utilizator a      
salariatului temporar dupa indeplinirea misiunii este nula.                    
  Art. 91. - (1) Salariatii temporari au acces la toate serviciile si           
facilitatile acordate de utilizator, in aceleasi conditii ca si ceilalti       
salariati ai acestuia.                                                         
  (2) Utilizatorul este obligat sa asigure salariatului temporar dotarea cu    
echipamente individuale de protectie si de munca, cu exceptia situatiei in care
prin contractul de punere la dispozitie dotarea este in sarcina agentului de   
munca temporara.                                                               
  Art. 92. - Utilizatorul nu poate beneficia de serviciile salariatului        
temporar, daca urmareste sa inlocuiasca astfel un salariat al sau al carui     
contract de munca este suspendat ca urmare a participarii la greva.            
  Art. 93. - (1) Contractul de munca temporara este un contract de munca ce se 
incheie in scris intre agentul de munca temporara si salariatul temporar, de   
regula, pe durata unei misiuni.                                                
  (2) In contractul de munca temporara se precizeaza, in afara elementelor     
prevazute la art. 17 si la art. 18 alin. (1), conditiile in care urmeaza sa se 
desfasoare misiunea, durata misiunii, identitatea si sediul utilizatorului,    
precum si modalitatile de remunerare a salariatului temporar.                  
  Art. 94. - (1) Contractul de munca temporara se poate incheia si pentru mai  
multe misiuni, cu respectarea termenului prevazut la art. 89 alin. (2).        
  (2) Intre doua misiuni salariatul temporar se afla la dispozitia agentului de
munca temporara si beneficiaza de un salariu platit de agent, care nu poate fi 
mai mic decat salariul minim brut pe tara.                                     
  (3) Pentru fiecare noua misiune, intre parti se incheie un act aditional la  
contractul de munca temporara, in care vor fi precizate toate elementele       
prevazute la art. 93 alin. (2).                                                
  (4) Contractul de munca temporara inceteaza la terminarea ultimei misiuni    
pentru care a fost incheiat.                                                   
  Art. 95. - (1) Pe toata durata misiunii salariatul temporar beneficiaza de   
salariul platit de agentul de munca temporara.                                 
  (2) Salariul primit de salariatul temporar pentru fiecare misiune nu poate fi
inferior celui pe care il primeste salariatul utilizatorului, care presteaza   
aceeasi munca sau una similara cu cea a salariatului temporar.                 
  (3) In masura in care utilizatorul nu are angajat un astfel de salariat,     
salariul primit de salariatul temporar va fi stabilit luandu-se in considerare 
salariul unei persoane angajate cu contract individual de munca si care        
presteaza aceeasi munca sau una similara, astfel cum este stabilit prin        
contractul colectiv de munca aplicabil utilizatorului.                         
  (4) Agentul de munca temporara este cel care retine si vireaza toate         
contributiile si impozitele datorate de salariatul temporar catre bugetele     
statului si plateste pentru acesta toate contributiile datorate in conditiile  
legii.                                                                         
  (5) In cazul in care in termen de 15 zile calendaristice de la data la care  
obligatiile privind plata salariului si cele privind contributiile si          
impozitele au devenit scadente si exigibile, iar agentul de munca temporara nu 
le executa, ele vor fi platite de utilizator, in baza solicitarii salariatului 
temporar.                                                                       
  (6) Utilizatorul care a platit sumele datorate potrivit alin. (5) se subroga,
pentru sumele platite, in drepturile salariatului temporar impotriva agentului 
de munca temporara.                                                             
  Art. 96. - Prin contractul de munca temporara se poate stabili o perioada de 
proba pentru realizarea misiunii, a carei durata este fixata in functie de     
solicitarea utilizatorului, dar care nu poate fi mai mare de:                  
  a) doua zile lucratoare, in cazul in care contractul de munca temporara este 
incheiat pentru o perioada mai mica sau egala cu o luna;                       
  b) 3 zile lucratoare, in cazul in care contractul de munca temporara este    
incheiat pentru o perioada cuprinsa intre o luna si doua luni;                 
  c) 5 zile lucratoare, in cazul in care contractul de munca temporara este    
incheiat pentru o perioada mai mare de doua luni.                               
  Art. 97. - (1) Pe parcursul misiunii utilizatorul raspunde pentru asigurarea 
conditiilor de munca pentru salariatul temporar, in conformitate cu legislatia 
in vigoare.                                                                    
  (2) Utilizatorul va notifica de indata agentului de munca temporara orice    
accident de munca sau imbolnavire profesionala de care a luat cunostinta si a  
carei victima a fost un salariat temporar pus la dispozitie de agentul de munca
temporara.                                                                      
  Art. 98. - (1) La incetarea misiunii salariatul temporar poate incheia cu    
utilizatorul un contract individual de munca.                                  
  (2) In cazul in care utilizatorul angajeaza, dupa o misiune, un salariat     
temporar, durata misiunii efectuate se ia in calcul la stabilirea drepturilor  
salariale, precum si a celorlalte drepturi prevazute de legislatia muncii.     
  (3) Daca utilizatorul continua sa beneficieze de munca salariatului temporar 
fara a incheia cu acesta un contract individual de munca sau fara a prelungi   
contractul de punere la dispozitie, se considera ca intre acel salariat        
temporar si utilizator a intervenit un contract individual de munca pe durata  
nedeterminata.                                                                 
  Art. 99. - Agentul de munca temporara care concediaza salariatul temporar    
inainte de termenul prevazut in contractul de munca temporara, pentru alte     
motive decat cele disciplinare, are obligatia de a respecta reglementarile     
legale privind incetarea contractului individual de munca pentru motive care nu
tin de persoana salariatului.                                                   
  Art. 100. - Cu exceptia dispozitiilor speciale contrare, prevazute in        
prezentul capitol, dispozitiile legale si prevederile contractelor colective de
munca aplicabile salariatilor angajati cu contract individual de munca pe      
durata nedeterminata la utilizator se aplica in egala masura si salariatilor   
temporari pe durata misiunii la acesta.                                        
                                                                               
                               CAPITOLUL VIII                                  
              Contractul individual de munca cu timp partial                   
                                                                               
  Art. 101. - (1) Angajatorul poate incadra salariati cu program de lucru      
corespunzator unei fractiuni de norma de cel putin doua ore pe zi, prin        
contracte individuale de munca pe durata nedeterminata sau pe durata           
determinata, denumite contracte individuale de munca cu timp partial.          
  (2) Contractul individual de munca cu timp partial se incheie numai in forma 
scrisa.                                                                        
  (3) Durata saptamanala de lucru a unui salariat angajat cu contract          
individual de munca cu timp partial este inferioara celei a unui salariat cu   
norma intreaga comparabil, fara a putea fi mai mica de 10 ore.                 
  (4) Salariatul comparabil este salariatul cu norma intreaga al aceluiasi     
angajator, care presteaza aceeasi activitate sau una similara cu cea a         
salariatului angajat cu contract individual de munca cu timp partial. Atunci   
cand nu exista un salariat comparabil se au in vedere dispozitiile din         
contractul colectiv de munca aplicabil acelui angajator sau dispozitiile       
legislatiei in vigoare.                                                        
  Art. 102. - (1) Contractul individual de munca cu timp partial cuprinde, in  
afara elementelor prevazute la art. 17 alin. (2), urmatoarele:                 
  a) durata muncii si repartizarea programului de lucru;                       
  b) conditiile in care se poate modifica programul de lucru;                  
  c) interdictia de a efectua ore suplimentare, cu exceptia cazurilor de forta 
majora sau pentru alte lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor    
accidente ori inlaturarii consecintelor acestora.                              
  (2) In situatia in care intr-un contract individual de munca cu timp partial 
nu sunt precizate elementele prevazute la alin. (1), contractul se considera a 
fi incheiat pentru norma intreaga.                                             
  Art. 103. - (1) Salariatul incadrat cu contract de munca cu timp partial se  
bucura de drepturile salariatilor cu norma intreaga, in conditiile prevazute de
lege si de contractele colective de munca aplicabile.                          
  (2) Drepturile salariale se acorda proportional cu timpul efectiv lucrat,    
raportat la drepturile stabilite pentru programul normal de lucru.             
  (3) In cazul salariatului care desfasoara activitatea in temeiul unui        
contract individual de munca cu timp partial, stagiul de cotizare la sistemul  
public de asigurari sociale se stabileste proportional cu timpul efectiv lucrat
conform legii.                                                                 
  Art. 104. - (1) Angajatorul este obligat ca, in masura in care este posibil, 
sa ia in considerare cererile salariatilor de a se transfera fie de la un loc  
de munca cu norma intreaga la unul cu fractiune de norma, fie de la un loc de  
munca cu fractiune de norma la un loc de munca cu norma intreaga sau de a-si   
mari programul de lucru, in cazul in care apare aceasta oportunitate.          
  (2) Angajatorul este obligat sa informeze la timp cu privire la aparitia unor
locuri de munca cu fractiune de norma sau cu norma intreaga, pentru a facilita 
transferurile de la norma intreaga la fractiune de norma si invers. Aceasta    
informare se face printr-un anunt afisat la sediul angajatorului.              
  (3) Angajatorul asigura, in masura in care este posibil, accesul la locuri de
munca cu fractiune de norma la toate nivelurile.                                
                                                                               
                              CAPITOLUL IX                                     
                           Munca la domiciliu                                   
                                                                               
  Art. 105. - (1) Sunt considerati salariati cu munca la domiciliu acei        
salariati care indeplinesc, la domiciliul lor, atributiile specifice functiei  
pe care o detin.                                                               
  (2) In vederea indeplinirii sarcinilor de serviciu ce le revin, salariatii cu
munca la domiciliu isi stabilesc singuri programul de lucru.                   
  (3) Angajatorul este in drept sa verifice activitatea salariatului cu munca  
la domiciliu, in conditiile stabilite prin contractul individual de munca.     
  Art. 106. - Contractul individual de munca la domiciliu se incheie numai in  
forma scrisa si contine, in afara elementelor prevazute la art. 17 alin. (2),  
urmatoarele:                                                                   
  a) precizarea expresa ca salariatul lucreaza la domiciliu;                   
  b) programul in cadrul caruia angajatorul este in drept sa controleze        
activitatea salariatului sau si modalitatea concreta de realizare a            
controlului;                                                                   
  c) obligatia angajatorului de a asigura transportul la si de la domiciliul   
salariatului, dupa caz, al materiilor prime si materialelor pe care le         
utilizeaza in activitate, precum si al produselor finite pe care le realizeaza.
  Art. 107. - (1) Salariatul cu munca la domiciliu se bucura de toate          
drepturile recunoscute prin lege si prin contractele colective de munca        
aplicabile salariatilor al caror loc de munca este la sediul angajatorului.    
  (2) Prin contractele colective de munca se pot stabili si alte conditii       
specifice privind munca la domiciliu.                                          
                                                                               
                               TITLUL III                                      
                    Timpul de munca si timpul de odihna                        
                                                                               
                               CAPITOLUL I                                     
                             Timpul de munca                                   
                                                                               
                               SECTIUNEA 1                                     
                         Durata timpului de munca                              
                                                                               
  Art. 108. - Timpul de munca reprezinta timpul pe care salariatul il foloseste
pentru indeplinirea sarcinilor de munca.                                        
  Art. 109. - (1) Pentru salariatii angajati cu norma intreaga durata normala a
timpului de munca este de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe saptamana.            
  (2) In cazul tinerilor in varsta de pana la 18 ani durata timpului de munca  
este de 6 ore pe zi si de 30 de ore pe saptamana.                              
  Art. 110. - (1) Repartizarea timpului de munca in cadrul saptamanii este, de 
regula, uniforma, de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu doua zile de repaus.        
  (2) In functie de specificul unitatii sau al muncii prestate, se poate opta  
si pentru o repartizare inegala a timpului de munca, cu respectarea duratei    
normale a timpului de munca de 40 de ore pe saptamana.                         
  Art. 111. - (1) Durata maxima legala a timpului de munca nu poate depasi 48  
de ore pe saptamana, inclusiv orele suplimentare.                              
  (2) Cand munca se efectueaza in schimburi, durata timpului de munca va putea 
fi prelungita peste 8 ore pe zi si peste 48 de ore pe saptamana, cu conditia ca
media orelor de munca, calculata pe o perioada maxima de 3 saptamani, sa nu    
depaseasca 8 ore pe zi sau 48 de ore pe saptamana.                             
  (3) Prevederile alin. (1) si (2) nu se aplica tinerilor care                 
nu au implinit varsta de 18 ani.                                               
  Art. 112. - (1) Pentru anumite sectoare de activitate, unitati sau profesii  
se poate stabili prin negocieri colective sau individuale ori prin acte        
normative specifice o durata zilnica a timpului de munca mai mica sau mai mare 
de 8 ore.                                                                      
  (2) Durata zilnica a timpului de munca de 12 ore va fi urmata de o perioada  
de repaus de 24 de ore.                                                        
  Art. 113. - (1) Modul concret de stabilire a programului de lucru inegal in  
cadrul saptamanii de lucru de 40 de ore, precum si in cadrul saptamanii de     
lucru comprimate va fi negociat prin contractul colectiv de munca la nivelul   
angajatorului sau, in absenta acestuia, va fi prevazut in regulamentul intern. 
  (2) Programul de lucru inegal poate functiona numai daca este specificat     
expres in contractul individual de munca.                                      
  Art. 114. - Programul de munca si modul de repartizare a acestuia pe zile    
sunt aduse la cunostinta salariatilor si sunt afisate la sediul angajatorului. 
  Art. 115. - (1) Angajatorul poate stabili programe individualizate de munca, 
cu acordul sau la solicitarea salariatului in cauza, daca aceasta posibilitate 
este prevazuta in contractele colective de munca aplicabile la nivelul angaja- 
torului sau, in absenta acestora, in regulamentele interne.                    
  (2) Programele individualizate de munca presupun un mod de organizare        
flexibil a timpului de munca.                                                  
  (3) Durata zilnica a timpului de munca este impartita in doua perioade: o    
perioada fixa in care personalul se afla simultan la locul de munca si o       
perioada variabila, mobila, in care salariatul isi alege orele de sosire si de 
plecare, cu respectarea timpului de munca zilnic.                               
  (4) Programul individualizat de munca poate functiona numai cu respectarea   
dispozitiilor art. 109 si 111.                                                 
  Art. 116. - Angajatorul are obligatia de a tine evidenta orelor de munca     
prestate de fiecare salariat si de a supune controlului inspectiei muncii      
aceasta evidenta ori de cate ori este solicitat.                               
                                                                               
                             SECTIUNEA a 2-a                                   
                           Munca suplimentara                                  
                                                                               
  Art. 117. - (1) Munca prestata in afara duratei normale a timpului de munca  
saptamanal, prevazuta la art. 109, este considerata munca suplimentara.        
  (2) Munca suplimentara nu poate fi efectuata fara acordul salariatului, cu   
exceptia cazului de forta majora sau pentru lucrari urgente destinate          
prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii consecintelor unui        
accident.                                                                      
  Art. 118. - (1) La solicitarea angajatorului salariatii pot efectua munca    
suplimentara cu respectarea prevederilor art. 111.                             
  (2) Efectuarea muncii suplimentare peste limita stabilita potrivit           
prevederilor alin. (1) este interzisa.                                          
  Art. 119. - (1) Munca suplimentara se compenseaza prin ore libere platite in 
urmatoarele 30 de zile dupa efectuarea acesteia.                               
  (2) In aceste conditii salariatul beneficiaza de salariul corespunzator      
pentru orele prestate peste programul normal de lucru.                         
  Art. 120. - (1) In cazul in care compensarea prin ore libere platite nu este 
posibila in termenul prevazut de art. 119 alin. (1) in luna urmatoare, munca    
suplimentara va fi platita salariatului prin adaugarea unui spor la salariu    
corespunzator duratei acesteia.                                                
  (2) Sporul pentru munca suplimentara, acordat in conditiile prevazute la     
alin. (1), se stabileste prin negociere, in cadrul contractului colectiv de    
munca sau, dupa caz, al contractului individual de munca, si nu poate fi mai   
mic de 75% din salariul de baza.                                               
  Art. 121. - Tinerii in varsta de pana la 18 ani nu pot presta munca          
suplimentara.                                                                  
                                                                               
                             SECTIUNEA a 3-a                                   
                             Munca de noapte                                   
                                                                               
  Art. 122. - (1) Munca prestata intre orele 22,00-6,00 este considerata munca 
de noapte.                                                                     
  (2) Durata normala a muncii de noapte nu va depasi 8 ore intr-o perioada de  
24 de ore.                                                                      
  (3) Angajatorul care, in mod frecvent, utilizeaza munca de noapte este       
obligat sa informeze despre aceasta inspectoratul teritorial de munca.         
  Art. 123. - Salariatii care efectueaza cel putin 3 ore de munca de noapte     
beneficiaza fie de program de lucru redus cu o ora fata de durata normala a    
zilei de munca, fara ca aceasta sa duca la scaderea salariului de baza, fie    
de un spor la salariu de minimum 15% din salariul de baza pentru fiecare ora de
munca de noapte prestata.                                                      
  Art. 124. - (1) Salariatii care urmeaza sa desfasoare cel putin 3 ore de     
munca de noapte sunt supusi unui examen medical gratuit inainte de inceperea   
activitatii si dupa aceea, periodic.                                           
  (2) Conditiile de efectuare a examenului medical si periodicitatea acestuia  
se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin comun al ministrului muncii si 
solidaritatii sociale si al ministrului sanatatii si familiei.                 
  (3) Salariatii care desfasoara munca de noapte si au probleme de sanatate    
recunoscute ca avand legatura cu aceasta vor fi trecuti la o munca de zi pentru
care sunt apti.                                                                 
  Art. 125. - (1) Tinerii care nu au implinit varsta de 18 ani nu pot presta   
munca de noapte.                                                               
  (2) Femeile gravide, lauzele si cele care alapteaza nu pot fi obligate sa    
presteze munca de noapte.                                                      
                                                                               
                              SECTIUNEA a 4-a                                   
                               Norma de munca                                  
                                                                               
  Art. 126. - Norma de munca exprima cantitatea de munca necesara pentru       
efectuarea operatiunilor sau lucrarilor de catre o persoana cu calificare      
corespunzatoare, care lucreaza cu intensitate normala, in conditiile unor      
procese tehnologice si de munca determinate. Norma de munca cuprinde timpul    
productiv, timpul pentru intreruperi impuse de desfasurarea procesului tehno-  
logic, timpul pentru pauze legale in cadrul programului de munca.              
  Art. 127. - Norma de munca se exprima, in functie de caracteristicile        
procesului de productie sau de alte activitati ce se normeaza, sub forma de    
norme de timp, norme de productie, norme de personal, sfera de atributii sau   
sub alte forme corespunzatoare specificului fiecarei activitati.               
  Art. 128. - Normarea muncii se aplica tuturor categoriilor de salariati.     
Art. 129. - (1) Normele de munca se elaboreaza de catre angajator cu acordul   
sindicatului sau, dupa caz, al reprezentantilor salariatilor.                  
  (2) In situatia in care normele de munca nu mai corespund conditiilor tehnice
in care au fost adoptate sau nu asigura un grad complet de ocupare a timpului  
normal de munca, acestea vor fi supuse unei reexaminari.                       
  (3) Procedura de reexaminare, precum si situatiile concrete in care poate    
interveni se sabilesc prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin     
regulamentul intern.                                                           
                                                                               
                              CAPITOLUL II                                     
                           Repausuri periodice                                 
                               SECTIUNEA 1                                     
                      Pauza de masa si repausul zilnic                         
                                                                               
  Art. 130. - (1) In cazurile in care durata zilnica a timpului de munca este  
mai mare de 6 ore, salariatii au dreptul la pauza de masa si la alte pauze, in 
conditiile stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin      
regulamentul intern.                                                           
  (2) Tinerii in varsta de pana la 18 ani beneficiaza de o pauza de masa de cel
putin 30 de minute, in cazul in care durata zilnica a timpului de munca este   
mai mare de 4 ore si jumatate.                                                 
  (3) Pauzele, cu exceptia dispozitiilor contrare din contractul colectiv de   
munca aplicabil si din regulamentul intern, nu se vor include in durata zilnica
normala a timpului de munca.                                                   
  Art. 131. - (1) Salariatii au dreptul intre doua zile de munca la un repaus  
care nu poate fi mai mic de 12 ore consecutive.                                
  (2) Prin exceptie, in cazul muncii in schimburi, acest repaus nu poate fi mai
mic de 8 ore intre schimburi.                                                  
                                                                               
                               SECTIUNEA a 2-a                                 
                             Repausul saptamanal                               
                                                                                
  Art. 132. - (1) Repausul saptamanal se acorda in doua zile consecutive, de   
regula sambata si duminica.                                                    
  (2) In cazul in care repausul in zilele de sambata si duminica ar prejudicia 
interesul public sau desfasurarea normala a activitatii, repausul saptamanal   
poate fi acordat si in alte zile stabilite prin contractul colectiv de munca   
aplicabil sau prin regulamentul intern.                                        
  (3) In situatia prevazuta la alin. (2) salariatii vor beneficia de un spor la
salariu stabilit prin contractul colectiv de munca sau, dupa caz, prin         
contractul individual de munca.                                                 
  (4) In situatii de exceptie zilele de repaus saptamanal sunt acordate        
cumulat, dupa o perioada de activitate continua ce nu poate depasi 15 zile     
calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de munca si cu       
acordul sindicatului sau, dupa caz, al reprezentantilor salariatilor.          
  (5) Salariatii al caror repaus saptamanal se acorda in conditiile alin. (4)  
au dreptul la dublul compensatiilor cuvenite potrivit art. 120 alin. (2).       
  Art. 133. - (1) In cazul unor lucrari urgente, a caror executare imediata    
este necesara pentru organizarea unor masuri de salvare a persoanelor sau      
bunurilor angajatorului, pentru evitarea unor accidente iminente sau pentru    
inlaturarea efectelor pe care aceste accidente le-au produs asupra             
materialelor, instalatiilor sau cladirilor unitatii, repausul saptamanal poate 
fi suspendat pentru personalul necesar in vederea executarii acestor lucrari.  
  (2) Salariatii al caror repaus saptamanal a fost suspendat in conditiile     
alin. (1) au dreptul la dublul compensatiilor cuvenite potrivit art. 120       
alin. (2).                                                                     
                                                                                
                              SECTIUNEA a 3-a                                  
                            Sarbatorile legale                                 
                                                                                
  Art. 134. - (1) Zilele de sarbatoare legala in care nu se lucreaza sunt:     
  - 1 si 2 ianuarie;                                                           
  - prima si a doua zi de Pasti;                                                
  - 1 mai;                                                                     
  - 1 decembrie;                                                               
  - prima si a doua zi de Craciun;                                              
  - 2 zile pentru fiecare dintre cele doua sarbatori religioase anuale,        
declarate astfel de cultele religioase legale, altele decat cele crestine,     
pentru persoanele apartinand acestora.                                         
  (2) Acordarea zilelor libere se face de catre angajator.                     
  Art. 135. - Prin hotarare a Guvernului se vor stabili programe de lucru      
adecvate pentru unitatile sanitare si pentru cele de alimentatie publica, in   
scopul asigurarii asistentei sanitare si, respectiv, al aprovizionarii         
populatiei cu produse alimentare de stricta necesitate, a caror aplicare       
este obligatorie.                                                              
  Art. 136. - Prevederile art. 134 nu se aplica in locurile de munca in care   
activitatea nu poate fi intrerupta datorita caracterului procesului de         
productie sau specificului activitatii.                                        
  Art. 137. - (1) Salariatilor care lucreaza in unitatile prevazute la art.    
135, precum si la locurile de munca prevazute la art. 136 li se asigura        
compensarea cu timp liber corespunzator in urmatoarele 30 de zile.             
  (2) In cazul in care, din motive justificate, nu se acorda zile libere,      
salariatii beneficiaza, pentru munca prestata in zilele de sarbatoare legala,  
de un spor la salariul de baza ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de  
baza corespunzator muncii prestate in programul normal de lucru.                
  Art. 138. - Prin contractul colectiv de munca aplicabil se pot stabili si    
alte zile libere.                                                              
                                                                               
                            CAPITOLUL III                                      
                             Concediile                                        
                                                                               
                             SECTIUNEA 1                                       
         Concediul de odihna anual si alte concedii ale salariatilor           
                                                                               
  Art. 139. - (1) Dreptul la concediu de odihna anual platit este garantat     
tuturor salariatilor.                                                          
  (2) Dreptul la concediu de odihna anual nu poate forma obiectul vreunei      
cesiuni, renuntari sau limitari.                                                
  Art. 140. - (1) Durata minima a concediului de odihna anual este de 20 de    
zile lucratoare.                                                               
  (2) Durata efectiva a concediului de odihna anual se stabileste prin         
contractul colectiv de munca aplicabil, este prevazuta in contractul individual
de munca si se acorda proportional cu activitatea prestata intr-un an          
calendaristic.                                                                  
  (3) Sarbatorile legale in care nu se lucreaza, precum si zilele libere       
platite stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil nu sunt incluse  
in durata concediului de odihna anual.                                         
  (4) Durata concediului de odihna anual pentru salariatii cu contract         
individual de munca cu timp partial se acorda proportional cu timpul efectiv   
lucrat.                                                                        
  Art. 141. - (1) Concediul de odihna se efectueaza in fiecare an.             
  (2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), efectuarea concediului in anul
urmator este permisa numai in cazurile expres prevazute de lege sau in cazurile
prevazute in contractul colectiv de munca aplicabil.                           
  (3) Angajatorul este obligat sa acorde concediu, pana la sfarsitul anului    
urmator, tuturor salariatilor care intr-un an calendaristic nu au efectuat     
integral concediul de odihna la care aveau dreptul.                            
  (4) Compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat este permisa numai
in cazul incetarii contractului individual de munca.                           
  Art. 142. - Salariatii care lucreaza in conditii grele, periculoase sau      
vatamatoare, nevazatorii, alte persoane cu handicap si tinerii in varsta de    
pana la 18 ani beneficiaza de un concediu de odihna suplimentar de cel putin 3 
zile lucratoare.                                                                
  Art. 143. - (1) Efectuarea concediului de odihna se realizeaza in baza unei  
programari colective sau individuale stabilite de angajator cu consultarea     
sindicatului sau, dupa caz, a reprezentantilor salariatilor, pentru             
programarile colective, ori cu consultarea salariatului, pentru programarile   
individuale. Programarea se face pana la sfarsitul anului calendaristic pentru 
anul urmator.                                                                  
  (2) Prin programarile colective se pot stabili perioade de concediu care nu  
pot fi mai mici de 3 luni pe categorii de personal sau locuri de munca.        
  (3) Prin programare individuala se poate stabili data efectuarii concediului 
sau, dupa caz, perioada in care salariatul are dreptul de a efectua concediul, 
perioada care nu poate fi mai mare de 3 luni.                                  
  (4) In cadrul perioadelor de concediu stabilite conform alin. (2) si (3)     
salariatul poate solicita efectuarea concediului cu cel putin 60 de zile       
anterioare efectuarii acestuia.                                                
  (5) In cazul in care programarea concediilor se face fractionat, angajatorul 
este obligat sa stabileasca programarea astfel incat fiecare salariat sa       
efectueze intr-un an calendaristic cel putin 15 zile lucratoare de concediu    
neintrerupt.                                                                   
  Art. 144. - Salariatul este obligat sa efectueze in natura concediul de      
odihna in perioada in care a fost programat, cu exceptia situatiilor expres    
prevazute de lege sau atunci cand, din motive obiective, concediul nu poate fi 
efectuat.                                                                       
  Art. 145. - (1) Pentru perioada concediului de odihna salariatul beneficiaza 
de o indemnizatie de concediu care nu poate fi mai mica decat valoarea totala a
drepturilor salariale cuvenite pentru perioada respectiva.                     
  (2) Indemnizatia de concediu de odihna reprezinta media zilnica a veniturilor
din luna/lunile in care este efectuat concediul, multiplicata cu numarul de    
zile de concediu.                                                              
  (3) Indemnizatia de concediu de odihna se plateste de catre angajator cu cel 
putin 5 zile lucratoare inainte de plecarea in concediu.                       
  Art. 146. - (1) Concediul de odihna poate fi intrerupt, la cererea           
salariatului, pentru motive obiective.                                         
  (2) Angajatorul poate rechema salariatul din concediul de odihna in caz de   
forta majora sau pentru interese urgente care impun prezenta salariatului la   
locul de munca. In acest caz angajatorul are obligatia de a suporta toate      
cheltuielile salariatului si ale familiei sale, necesare in vederea revenirii  
la locul de munca, precum si eventualele prejudicii suferite de acesta ca      
urmare a intreruperii concediului de odihna.                                    
  Art. 147. - (1) In cazul unor evenimente familiale deosebite, salariatii au  
dreptul la zile libere platite, care nu se includ in durata concediului de     
odihna.                                                                         
  (2) Evenimentele familiale deosebite si numarul zilelor libere platite sunt  
stabilite prin lege, prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin      
regulamentul intern.                                                           
  Art. 148. - (1) Pentru rezolvarea unor situatii personale salariatii au      
dreptul la concedii fara plata.                                                
  (2) Durata concediului fara plata se stabileste prin contractul colectiv de  
munca aplicabil sau prin regulamentul intern.                                  
                                                                               
                              SECTIUNEA a 2-a                                  
                 Concediile pentru formare profesionala                        
                                                                               
  Art. 149. - (1) Salariatii au dreptul sa beneficieze, la cerere, de concedii 
pentru formare profesionala.                                                    
  (2) Concediile pentru formare profesionala se pot acorda cu sau fara plata.  
  Art. 150. - (1) Concediile fara plata pentru formare profesionala se acorda  
la solicitarea salariatului, pe perioada formarii profesionale pe care         
salariatul o urmeaza din initiativa sa.                                        
  (2) Angajatorul poate respinge solicitarea salariatului numai cu acordul     
sindicatului sau, dupa caz, cu acordul reprezentantilor salariatilor si numai  
daca absenta salariatului ar prejudicia grav desfasurarea activitatii.         
  Art. 151. - (1) Cererea de concediu fara plata pentru formare profesionala   
trebuie sa fie inaintata angajatorului cu cel putin o luna inainte de          
efectuarea acestuia si trebuie sa precizeze data de incepere a stagiului de    
formare profesionala, domeniul si durata acestuia, precum si denumirea         
institutiei de formare profesionala.                                           
  (2) Efectuarea concediului fara plata pentru formare profesionala se poate   
realiza si fractionat in cursul unui an calendaristic, pentru sustinerea       
examenelor de absolvire a unor forme de invatamant sau pentru sustinerea       
examenelor de promovare in anul urmator in cadrul institutiilor de invatamant  
superior, cu respectarea conditiilor stabilite la alin. (1).                   
  Art. 152. - (1) In cazul in care in cursul unui an calendaristic, pentru     
salariatii in varsta de pana la 25 de ani, si, respectiv, in cursul a 2 ani    
calendaristici consecutivi, pentru salariatii in varsta de peste 25 de ani, nu 
a fost asigurata participarea la o formare profesionala pe cheltuiala          
angajatorului, salariatul in cauza are dreptul la un concediu pentru formare   
profesionala, platit de angajator, de pana la 10 zile lucratoare.              
  (2) In situatia prevazuta la alin. (1) indemnizatia de concediu va fi        
stabilita conform art. 145.                                                     
  (3) Perioada in care salariatul beneficiaza de concediul platit prevazut la  
alin. (1) se stabileste de comun acord cu angajatorul. Cererea de concediu     
platit pentru formare profesionala va fi inaintata angajatorului in conditiile  
prevazute la art. 151 alin. (1).                                               
  Art. 153. - Durata concediului pentru formare profesionala nu poate fi dedusa
din durata concediului de odihna anual si este asimilata unei perioade de munca
efectiva in ceea ce priveste drepturile cuvenite salariatului, altele decat    
salariul.                                                                      
                                                                               
                                  TITLUL IV                                    
                                 Salarizarea                                   
                                                                               
                                 CAPITOLUL I                                   
                              Dispozitii generale                              
                                                                               
  Art. 154. - (1) Salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat
in baza contractului individual de munca.                                      
  (2) Pentru munca prestata in baza contractului individual de munca fiecare   
salariat are dreptul la un salariu exprimat in bani.                            
  (3) La stabilirea si la acordarea salariului este interzisa orice            
discriminare pe criterii de sex, orientare sexuala, caracteristici genetice,   
varsta, apartenenta nationala, rasa, culoare, etnie, religie, optiune politica,
origine sociala, handicap, situatie sau responsabilitate familiala, apartenenta
ori activitate sindicala.                                                      
  Art. 155. - Salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile,   
precum si alte adaosuri.                                                       
  Art. 156. - Salariile se platesc inaintea oricaror alte obligatii banesti ale
angajatorilor.                                                                 
  Art. 157. - (1) Salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/si     
colective intre angajator si salariati sau reprezentanti ai acestora.          
  (2) Sistemul de salarizare a personalului din autoritatile si institutiile   
publice finantate integral sau in majoritate de la bugetul de stat, bugetul    
asigurarilor sociale de stat, bugetele locale si bugetele fondurilor speciale  
se stabileste prin lege, cu consultarea organizatiilor sindicale reprezen-     
tative.                                                                         
  Art. 158. - (1) Salariul este confidential, angajatorul avand obligatia de a 
lua masurile necesare pentru asigurarea confidentialitatii.                    
  (2) In scopul promovarii intereselor si apararii drepturilor salariatilor,   
confidentialitatea salariilor nu poate fi opusa sindicatelor sau, dupa caz,    
reprezentantilor salariatilor, in stricta legatura cu interesele acestora si in
relatia lor directa cu angajatorul.                                             
                                                                               
                               CAPITOLUL II                                    
                         Salariul minim garantat                               
                                                                                
  Art. 159. - (1) Salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata,       
corespunzator programului normal de munca, se stabileste prin hotarare a       
Guvernului, dupa consultarea sindicatelor si a patronatelor. In cazul in care  
programul normal de munca este, potrivit legii, mai mic de 8 ore zilnic,       
salariul de baza minim brut orar se calculeaza prin raportarea salariului de   
baza minim brut pe tara la numarul mediu de ore lunar potrivit programului     
legal de lucru aprobat.                                                        
  (2) Angajatorul nu poate negocia si stabili salarii de baza prin contractul  
individual de munca sub salariul de baza minim brut orar pe tara.              
  (3) Angajatorul este obligat sa garanteze in plata un salariu brut lunar cel 
putin egal cu salariul de baza minim brut pe tara. Aceste dispozitii se aplica 
si in cazul in care salariatul este prezent la lucru, in cadrul programului,   
dar nu poate sa isi desfasoare activitatea din motive neimputabile acestuia, cu
exceptia grevei.                                                               
  (4) Salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata este adus la       
cunostinta salariatilor prin grija angajatorului.                              
  Art. 160. - Pentru salariatii carora angajatorul, conform contractului       
colectiv sau individual de munca, le asigura hrana, cazare sau alte facilitati,
suma in bani cuvenita pentru munca prestata nu poate fi mai mica decat salariul
minim brut pe tara prevazut de lege.                                           
                                                                               
                             CAPITOLUL III                                     
                            Plata salariului                                   
                                                                               
  Art. 161. - (1) Salariul se plateste in bani cel putin o data pe luna, la    
data stabilita in contractul individual de munca, in contractul colectiv de    
munca aplicabil sau in regulamentul intern, dupa caz.                          
  (2) Plata salariului se poate efectua prin virament intr-un cont bancar, in  
cazul in care aceasta modalitate este prevazuta in contractul colectiv de munca
aplicabil.                                                                     
  (3) Plata in natura a unei parti din salariu, in conditiile stabilite la art.
160, este posibila numai daca este prevazuta expres in contractul colectiv de  
munca aplicabil sau in contractul individual de munca.                         
  (4) Intarzierea nejustificata a platii salariului sau neplata acestuia poate 
determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea  
prejudiciului produs salariatului.                                             
  Art. 162. - (1) Salariul se plateste direct titularului sau persoanei        
imputernicite de acesta.                                                       
  (2) In caz de deces al salariatului, drepturile salariale datorate pana la   
data decesului sunt platite, in ordine, sotului supravietuitor, copiilor majori
ai defunctului sau parintilor acestuia. Daca nu exista nici una dintre aceste  
categorii de persoane, drepturile salariale sunt platite altor mostenitori, in 
conditiile dreptului comun.                                                    
  Art. 163. - (1) Plata salariului se dovedeste prin semnarea statelor de      
plata, precum si prin orice alte documente justificative care demonstreaza     
efectuarea platii catre salariatul indreptatit.                                
  (2) Statele de plata, precum si celelalte documente justificative se         
pastreaza si se arhiveaza de catre angajator in aceleasi conditii si termene ca
in cazul actelor contabile, conform legii.                                     
  Art. 164. - (1) Nici o retinere din salariu nu poate fi operata, in afara    
cazurilor si conditiilor prevazute de lege.                                    
  (2) Retinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate   
decat daca datoria salariatului este scadenta, lichida si exigibila si a fost  
constatata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila.
  (3) In cazul pluralitatii de creditori ai salariatului va fi respectata      
urmatoarea ordine:                                                              
  a) obligatiile de intretinere, conform Codului familiei;                     
  b) contributiile si impozitele datorate catre stat;                          
  c) daunele cauzate proprietatii publice prin fapte ilicite;                  
  d) acoperirea altor datorii.                                                 
  (4) Retinerile din salariu cumulate nu pot depasi in fiecare luna jumatate   
din salariul net.                                                              
  Art. 165. - Acceptarea fara rezerve a unei parti din drepturile salariale sau
semnarea actelor de plata in astfel de situatii nu poate avea semnificatia unei
renuntari din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin in     
integralitatea lor, potrivit dispozitiilor legale sau contractuale.            
  Art. 166. - (1) Dreptul la actiune cu privire la drepturile salariale, precum
si cu privire la daunele rezultate din neexecutarea in totalitate sau in parte 
a obligatiilor privind plata salariilor se prescrie in termen de 3 ani de la   
data la care drepturile respective erau datorate.                              
  (2) Termenul de prescriptie prevazut la alin. (1) este intrerupt in cazul in 
care intervine o recunoastere din partea debitorului cu privire la drepturile  
salariale sau derivand din plata salariului.                                   
                                                                               
                                CAPITOLUL IV                                    
             Fondul de garantare pentru plata creantelor salariale             
                                                                               
  Art. 167. - (1) Angajatorul are obligatia de a contribui la fondul de        
garantare pentru plata creantelor salariale care rezulta din contractele       
individuale de munca, in conditiile legii.                                     
  (2) Fondul de garantare pentru plata creantelor salariale asigura plata      
creantelor care privesc salarizarea.                                           
  Art. 168. - La constituirea si la utilizarea fondului de garantare pentru    
plata creantelor salariale se vor respecta urmatoarele principii:              
  a) patrimoniul institutiilor de administrare a fondurilor trebuie sa fie     
independent de capitalul de exploatare al unitatilor si trebuie sa fie         
constituit astfel incat asupra acestuia sa nu poata fi pus sechestru in cursul 
procedurii in caz de insolvabilitate;                                           
  b) angajatorii trebuie sa contribuie la finantare in masura in care aceasta  
nu este acoperita integral de catre autoritatile publice;                      
  c) obligatia de plata a institutiilor de administrare a fondurilor va exista 
independent de indeplinirea obligatiei de contributie la finantare.            
                                                                               
                               CAPITOLUL V                                      
          Protectia drepturilor salariatilor in cazul transferului             
       intreprinderii, al unitatii sau al unor parti ale acesteia              
                                                                               
  Art. 169. - (1) Salariatii beneficiaza de protectia drepturilor lor in cazul 
in care se produce un transfer al intreprinderii, al unitatii sau al unor parti
ale acesteia catre un alt angajator, potrivit legii.                           
  (2) Drepturile si obligatiile cedentului, care decurg dintr-un contract sau  
raport de munca existent la data transferului, vor fi transferate integral     
cesionarului.                                                                  
  (3) Transferul intreprinderii, al unitatii sau al unor parti ale acesteia nu 
poate constitui motiv de concediere individuala sau colectiva a salariatilor de
catre cedent ori de catre cesionar.                                            
  Art. 170. - Cedentul si cesionarul au obligatia de a informa si de a         
consulta, anterior transferului, sindicatul sau, dupa caz, reprezentantii      
salariatilor cu privire la implicatiile juridice, economice si sociale asupra  
salariatilor, decurgand din transferul dreptului de proprietate.               
                                                                               
                                TITLUL V                                       
                    Sanatatea si securitatea in munca                           
                                                                               
                               CAPITOLUL I                                     
                             Reguli generale                                   
                                                                               
  Art. 171. - (1) Angajatorul are obligatia sa ia toate masurile necesare      
pentru protejarea vietii si sanatatii salariatilor.                            
  (2) Angajatorul are obligatia sa asigure securitatea si sanatatea            
salariatilor in toate aspectele legate de munca.                               
  (3) Daca un angajator apeleaza la persoane sau servicii exterioare, aceasta  
nu il exonereaza de raspundere in acest domeniu.                               
  (4) Obligatiile salariatilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca nu
pot aduce atingere responsabilitatii angajatorului.                            
  (5) Masurile privind securitatea si sanatatea in munca nu pot sa determine,  
in nici un caz, obligatii financiare pentru salariati.                         
  Art. 172. - (1) Dispozitiile prezentului titlu se completeaza cu dispozitiile
legii speciale, ale contractelor colective de munca aplicabile, precum si cu   
normele si normativele de protectie a muncii.                                  
  (2) Normele si normativele de protectie a muncii pot stabili:                
  a) masuri generale de protectie a muncii pentru prevenirea accidentelor de   
munca si a bolilor profesionale, aplicabile tuturor angajatorilor;             
  b) masuri de protectie a muncii, specifice pentru anumite profesii sau       
anumite activitati;                                                             
  c) masuri de protectie specifice, aplicabile anumitor categorii de personal; 
  d) dispozitii referitoare la organizarea si functionarea unor organisme      
speciale de asigurare a securitatii si sanatatii in munca.                     
  Art. 173. - (1) In cadrul propriilor responsabilitati angajatorul va lua     
masurile necesare pentru protejarea securitatii si sanatatii salariatilor,     
inclusiv pentru activitatile de prevenire a riscurilor profesionale, de        
informare si pregatire, precum si pentru punerea in aplicare a organizarii     
protectiei muncii si mijloacelor necesare acesteia.                            
  (2) La adoptarea si punerea in aplicare a masurilor prevazute la alin. (1) se
va tine seama de urmatoarele principii generale de prevenire:                  
  a) evitarea riscurilor;                                                      
  b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;                              
  c) combaterea riscurilor la sursa;                                            
  d) adaptarea muncii la om, in special in ceea ce priveste proiectarea        
locurilor de munca si alegerea echipamentelor si metodelor de munca si de      
productie, in vederea atenuarii, cu precadere, a muncii monotone si a muncii   
repetitive, precum si a reducerii efectelor acestora asupra sanatatii;         
  e) luarea in considerare a evolutiei tehnicii;                               
  f) inlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu   
ceea ce este mai putin periculos;                                              
  g) planificarea prevenirii;                                                  
  h) adoptarea masurilor de protectie colectiva cu prioritate fata de masurile 
de protectie individuala;                                                      
  i) aducerea la cunostinta salariatilor a instructiunilor corespunzatoare.    
  Art. 174. - (1) Angajatorul raspunde de organizarea activitatii de asigurare 
a sanatatii si securitatii in munca.                                           
  (2) In cuprinsul regulamentelor interne sunt prevazute in mod obligatoriu    
reguli privind securitatea si sanatatea in munca.                              
  (3) In elaborarea masurilor de securitate si sanatate in munca angajatorul se
consulta cu sindicatul sau, dupa caz, cu reprezentantii salariatilor, precum si
cu comitetul de securitate si sanatate in munca.                               
  Art. 175. - Angajatorul are obligatia sa asigure toti salariatii pentru risc 
de accidente de munca si boli profesionale, in conditiile legii.               
  Art. 176. - (1) Angajatorul are obligatia sa organizeze instruirea           
angajatilor sai in domeniul securitatii si sanatatii in munca.                 
  (2) Instruirea se realizeaza periodic, prin modalitati specifice stabilite de
comun acord de catre angajator, impreuna cu comitetul de securitate si sanatate
in munca si cu sindicatul sau, dupa caz, cu reprezentantii salariatilor.       
  (3) Instruirea prevazuta la alin. (2) se realizeaza obligatoriu in cazul     
noilor angajati, al celor care isi schimba locul de munca sau felul muncii si  
al celor care isi reiau activitatea dupa o intrerupere mai mare de 6 luni. In  
toate aceste cazuri instruirea se efectueaza inainte de inceperea efectiva a   
activitatii.                                                                   
  (4) Instruirea este obligatorie si in situatia in care intervin modificari   
ale legislatiei in domeniu.                                                    
  Art. 177. - (1) Locurile de munca trebuie sa fie organizate astfel incat sa  
garanteze securitatea si sanatatea salariatilor.                               
  (2) Angajatorul trebuie sa organizeze controlul permanent al starii          
materialelor, utilajelor si substantelor folosite in procesul muncii, in scopul
asigurarii sanatatii si securitatii salariatilor.                              
  (3) Angajatorul raspunde pentru asigurarea conditiilor de acordare a primului
ajutor in caz de accidente de munca, pentru crearea conditiilor de             
preintampinare a incendiilor, precum si pentru evacuarea salariatilor in       
situatii speciale si in caz de pericol iminent.                                 
  Art. 178. - (1) Pentru asigurarea securitatii si sanatatii in munca          
institutia abilitata prin lege poate dispune limitarea sau interzicerea        
fabricarii, comercializarii, importului ori utilizarii cu orice titlu a        
substantelor si preparatelor periculoase pentru salariati.                     
  (2) Inspectorul de munca poate, cu avizul medicului de medicina a muncii, sa 
impuna angajatorului sa solicite organismelor competente, contra cost, analize 
si expertize asupra unor produse, substante sau preparate considerate a fi     
periculoase, pentru a cunoaste compozitia acestora si efectele pe care le-ar   
putea produce asupra organismului uman.                                        
                                                                                
                              CAPITOLUL II                                     
             Comitetul de securitate si sanatate in munca                      
                                                                                
  Art. 179. - (1) La nivelul fiecarui angajator se constituie un comitet de    
securitate si sanatate in munca, cu scopul de a asigura implicarea salariatilor
la elaborarea si aplicarea deciziilor in domeniul protectiei muncii.           
  (2) Comitetul de securitate si sanatate in munca se constituie in cadrul     
persoanelor juridice din sectorul public, privat si cooperatist, inclusiv cu   
capital strain, care desfasoara activitati pe teritoriul Romaniei.             
  Art. 180. - (1) Comitetul de securitate si sanatate in munca se organizeaza  
la angajatorii persoane juridice la care sunt incadrati cel putin 50 de        
salariati.                                                                      
  (2) In cazul in care conditiile de munca sunt grele, vatamatoare sau         
periculoase, inspectorul de munca poate cere infiintarea acestor comitete si   
pentru angajatorii la care sunt incadrati mai putin de 50 de salariati.         
  (3) In cazul in care activitatea se desfasoara in unitati dispersate         
teritorial, se pot infiinta mai multe comitete de securitate si sanatate in    
munca. Numarul acestora se stabileste prin contractul colectiv de munca        
aplicabil.                                                                      
  (4) Comitetul de securitate si sanatate in munca coordoneaza masurile de     
securitate si sanatate in munca si in cazul activitatilor care se desfasoara   
temporar, cu o durata mai mare de 3 luni.                                      
  (5) In situatia in care nu se impune constituirea comitetului de securitate  
si sanatate in munca, atributiile specifice ale acestuia vor fi indeplinite de 
responsabilul cu protectia muncii numit de angajator.                          
  Art. 181. - Componenta, atributiile specifice si functionarea comitetului de 
securitate si sanatate in munca sunt reglementate prin ordin al ministrului    
muncii si solidaritatii sociale.                                                
                                                                               
                            CAPITOLUL III                                      
              Protectia salariatilor prin servicii medicale                     
                                                                               
  Art. 182. - Angajatorii au obligatia sa asigure accesul salariatilor la      
serviciul medical de medicina a muncii.                                         
  Art. 183. - (1) Serviciul medical de medicina a muncii poate fi un serviciu  
autonom organizat de angajator sau un serviciu asigurat de o asociatie         
patronala.                                                                     
  (2) Durata muncii prestate de medicul de medicina a muncii se calculeaza in  
functie de numarul de salariati ai angajatorului, potrivit legii.              
  Art. 184. - (1) Medicul de medicina a muncii este un salariat, atestat in    
profesia sa potrivit legii, titular al unui contract de munca incheiat cu un   
angajator sau cu o asociatie patronala.                                        
  (2) Medicul de medicina a muncii este independent in exercitarea profesiei   
sale.                                                                           
  Art. 185. - (1) Sarcinile principale ale medicului de medicina a muncii      
constau in:                                                                    
  a) prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale;               
  b) supravegherea efectiva a conditiilor de igiena si sanatate in munca;      
  c) asigurarea controlului medical al salariatilor atat la angajarea in munca,
cat si pe durata executarii contractului individual de munca.                  
  (2) In vederea realizarii sarcinilor ce ii revin medicul de medicina a muncii
poate propune angajatorului schimbarea locului de munca sau a felului muncii   
unor salariati, determinata de starea de sanatate a acestora.                   
  (3) Medicul de medicina a muncii este membru de drept in comitetul de        
securitate si sanatate in munca.                                               
  Art. 186. - (1) Medicul de medicina a muncii stabileste in fiecare an un     
program de activitate pentru imbunatatirea mediului de munca din punct de      
vedere al sanatatii in munca pentru fiecare angajator.                         
  (2) Elementele programului sunt specifice pentru fiecare angajator si sunt   
supuse avizarii comitetului de securitate si sanatate in munca.                
  Art. 187. - Prin lege speciala vor fi reglementate atributiile specifice,    
modul de organizare a activitatii, organismele de control, precum si statutul  
profesional specific al medicilor de medicina a muncii.                        
                                                                               
                               TITLUL VI                                       
                         Formarea profesionala                                 
                                                                               
                              CAPITOLUL I                                      
                           Dispozitii generale                                  
                                                                               
  Art. 188. - (1) Formarea profesionala a salariatilor are urmatoarele         
obiective principale:                                                           
  a) adaptarea salariatului la cerintele postului sau ale locului de munca;    
  b) obtinerea unei calificari profesionale;                                   
  c) actualizarea cunostintelor si deprinderilor specifice postului si locului 
de munca si perfectionarea pregatirii profesionale pentru ocupatia de baza;    
  d) reconversia profesionala determinata de restructurari socioeconomice;     
  e) dobandirea unor cunostinte avansate, a unor metode si procedee moderne,   
necesare pentru realizarea activitatilor profesionale;                         
  f) prevenirea riscului somajului;                                            
  g) promovarea in munca si dezvoltarea carierei profesionale.                 
  (2) Formarea profesionala si evaluarea cunostintelor se fac pe baza          
standardelor ocupationale.                                                     
  Art. 189. - Formarea profesionala a salariatilor se poate realiza prin       
urmatoarele forme:                                                              
  a) participarea la cursuri organizate de catre angajator sau de catre        
furnizorii de servicii de formare profesionala din tara sau din strainatate;   
  b) stagii de adaptare profesionala la cerintele postului si ale locului de   
munca;                                                                         
  c) stagii de practica si specializare in tara si in strainatate;             
  d) ucenicie organizata la locul de munca;                                     
  e) formare individualizata;                                                  
  f) alte forme de pregatire convenite intre angajator si salariat.            
  Art. 190. - Angajatorul are obligatia de a asigura salariatilor acces        
periodic la formarea profesionala.                                             
  Art. 191. - (1) Angajatorul persoana juridica elaboreaza anual planuri de    
formare profesionala, cu consultarea sindicatului sau, dupa caz, a             
reprezentantilor salariatilor.                                                 
  (2) Planul de formare profesionala face parte integranta din contractul      
colectiv de munca aplicabil.                                                   
  (3) Salariatii au dreptul sa fie informati cu privire la continutul planului 
de formare profesionala.                                                       
  Art. 192. - Formarea profesionala individualizata se stabileste de catre     
angajator impreuna cu salariatul in cauza, tinand seama de criteriile avute in 
vedere in cadrul planului anual de formare profesionala si de conditiile de    
desfasurare a activitatii la locul de munca.                                   
  Art. 193. - Modalitatea concreta de formare profesionala, drepturile si      
obligatiile partilor, durata formarii profesionale, precum si orice alte       
aspecte legate de formarea profesionala fac obiectul unor acte aditionale la   
contractele individuale de munca.                                               
  Art. 194. - (1) In cazul in care participarea la cursurile sau stagiile de   
formare profesionala este initiata de angajator, toate cheltuielile ocazionate 
de aceasta participare sunt suportate de catre acesta.                          
  (2) In cazul in care, in conditiile prevazute la alin. (1), participarea la  
cursurile sau stagiile de formare profesionala presupune scoaterea partiala din
activitate, salariatul participant va beneficia de drepturi salariale astfel:  
  a) daca participarea presupune scoaterea din activitate a salariatului pentru
o perioada ce nu depaseste 25% din durata zilnica a timpului normal de lucru,  
acesta va beneficia, pe toata durata formarii profesionale, de salariul inte-  
gral corespunzator postului si functiei detinute, cu toate indemnizatiile,     
sporurile si adaosurile la acesta;                                             
  b) daca participarea presupune scoaterea din activitate a salariatului pentru
o perioada mai mare de 25% din durata zilnica a timpului normal de lucru,      
acesta va beneficia de salariul de baza si, dupa caz, de sporul de vechime.    
  (3) Daca participarea la cursurile sau la stagiul de formare profesionala    
presupune scoaterea integrala din activitate, contractul individual de munca al
salariatului respectiv se suspenda, acesta beneficiind de o indemnizatie       
platita de angajator, prevazuta in contractul colectiv de munca aplicabil sau  
in contractul individual de munca, dupa caz.                                    
  (4) Pe perioada suspendarii contractului individual de munca in conditiile   
prevazute la alin. (3), salariatul beneficiaza de vechime la acel loc de munca,
aceasta perioada fiind considerata stagiu de cotizare in sistemul asigurarilor 
sociale de stat.                                                               
  Art. 195. - (1) Salariatii care au beneficiat de un curs sau un stagiu de    
formare profesionala mai mare de 60 de zile in conditiile art. 194 alin. (2)   
lit. b) si alin. (3) nu pot avea initiativa incetarii contractului individual  
de munca o perioada de cel putin 3 ani de la data absolvirii cursurilor sau    
stagiului de formare profesionala.                                             
  (2) Durata obligatiei salariatului de a presta munca in favoarea             
angajatorului care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesionala,
precum si orice alte aspecte in legatura cu obligatiile salariatului,          
ulterioare formarii profesionale, se stabilesc prin act aditional la contractul
individual de munca.                                                           
  (3) Nerespectarea de catre salariat a dispozitiei prevazute la alin. (1)     
determina obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de 
pregatirea sa profesionala, proportional cu perioada nelucrata din perioada    
stabilita conform actului aditional la contractul individual de munca.         
  (4) Obligatia prevazuta la alin. (3) revine si salariatilor care au fost     
concediati in perioada stabilita prin actul aditional, pentru motive           
disciplinare, sau al caror contract individual de munca a incetat ca urmare a  
arestarii preventive pentru o perioada mai mare de 60 de zile, a condamnarii   
printr-o hotarare judecatoreasca definitiva pentru o infractiune in legatura cu
munca lor, precum si in cazul in care instanta penala a pronuntat interdictia  
de exercitare a profesiei, temporar sau definitiv.                             
  Art. 196. - (1) In cazul in care salariatul este cel care are initiativa     
participarii la o forma de pregatire profesionala cu scoatere din activitate,  
angajatorul va analiza solicitarea salariatului, impreuna cu sindicatul sau,   
dupa caz, cu reprezentantii salariatilor.                                      
  (2) Angajatorul va decide cu privire la cererea formulata de salariat        
potrivit alin. (1), in termen de 15 zile de la primirea solicitarii. Totodata  
angajatorul va decide cu privire la conditiile in care va permite salariatului 
participarea la forma de pregatire profesionala, inclusiv daca va suporta in   
totalitate sau in parte costul ocazionat de aceasta.                           
  Art. 197. - Salariatii care au incheiat un act aditional la contractul       
individual de munca cu privire la formarea profesionala pot primi in afara     
salariului corespunzator locului de munca si alte avantaje in natura pentru    
formarea profesionala.                                                          
                                                                               
                                CAPITOLUL II                                   
                 Contracte speciale de formare profesionala                     
                           organizata de angajator                             
                                                                               
  Art. 198. - Sunt considerate contracte speciale de formare profesionala      
contractul de calificare profesionala si contractul de adaptare profesionala.  
  Art. 199. - (1) Contractul de calificare profesionala este cel in baza caruia
salariatul se obliga sa urmeze cursurile de formare organizate de angajator    
pentru dobandirea unei calificari profesionale.                                
  (2) Pot incheia contracte de calificare profesionala salariatii cu varsta    
minima de 16 ani impliniti, care nu au dobandit o calificare sau au dobandit o 
calificare ce nu le permite mentinerea locului de munca la acel angajator.     
  (3) Contractul de calificare profesionala se incheie pentru o durata cuprinsa
intre 6 luni si 2 ani.                                                         
  Art. 200. - (1) Pot incheia contracte de calificare profesionala numai       
angajatorii autorizati in acest sens de Ministerul Muncii si Solidaritatii     
Sociale si de Ministerul Educatiei si Cercetarii.                              
  (2) Procedura de autorizare, precum si modul de atestare a calificarii       
profesionale se stabilesc prin lege speciala.                                  
  Art. 201. - (1) Contractul de adaptare profesionala se incheie in vederea    
adaptarii salariatilor debutanti la o functie noua, la un loc de munca nou sau 
in cadrul unui colectiv nou.                                                   
  (2) Contractul de adaptare profesionala se incheie o data cu incheierea      
contractului individual de munca sau, dupa caz, la debutul salariatului in      
functia noua, la locul de munca nou sau in colectivul nou, in conditiile legii.
  Art. 202. - (1) Contractul de adaptare profesionala este un contract incheiat
pe durata determinata, ce nu poate fi mai mare de un an.                       
  (2) La expirarea termenului contractului de adaptare profesionala salariatul 
poate fi supus unei evaluari in vederea stabilirii masurii in care acesta poate
face fata functiei noi, locului de munca nou sau colectivului nou in care      
urmeaza sa presteze munca.                                                     
  Art. 203. - (1) Formarea profesionala la nivelul angajatorului prin          
intermediul contractelor speciale se face de catre un formator.                
  (2) Formatorul este numit de angajator dintre salariatii calificati, cu o    
experienta profesionala de cel putin 2 ani in domeniul in care urmeaza sa se   
realizeze formarea profesionala.                                               
  (3) Un formator poate asigura formarea, in acelasi timp, pentru cel mult 3   
salariati.                                                                     
  (4) Exercitarea activitatii de formare profesionala se include in programul  
normal de lucru al formatorului.                                                
  Art. 204. - (1) Formatorul are obligatia de a primi, de a ajuta, de a informa
si de a indruma salariatul pe durata contractului special de formare           
profesionala si de a supraveghea indeplinirea atributiilor de serviciu          
corespunzatoare postului ocupat de salariatul in formare.                      
  (2) Formatorul asigura cooperarea cu alte organisme de formare si participa  
la evaluarea salariatului care a beneficiat de formare profesionala.           
                                                                                
                           CAPITOLUL III                                       
              Contractul de ucenicie la locul de munca                         
                                                                                
  Art. 205. - (1) Contractul de ucenicie la locul de munca este contractul     
individual de munca de tip particular, in temeiul caruia:                      
  a) angajatorul persoana juridica sau persoana fizica se obliga ca, in afara  
platii unui salariu, sa asigure ucenicului formarea profesionala intr-o anumita
meserie;                                                                       
  b) ucenicul se obliga sa urmeze cursurile de formare profesionala si sa      
munceasca in subordinea angajatorului respectiv.                               
  (2) Contractul de ucenicie la locul de munca se incheie pe o durata          
determinata care nu poate fi mai mare de 3 ani.                                 
  Art. 206. - Contractul de ucenicie la locul de munca se incheie de catre     
angajatorul autorizat de Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale.           
  Art. 207. - (1) Poate fi incadrat ca ucenic orice tanar care nu detine o     
calificare profesionala si care, la debutul perioadei de ucenicie, nu a        
implinit varsta de 25 de ani.                                                  
  (2) Ucenicul beneficiaza de dispozitiile aplicabile celorlalti salariati, in 
masura in care ele nu sunt contrare celor specifice statutului de ucenic.      
  Art. 208. - Timpul necesar ucenicului pentru participarea la activitati      
teoretice ce tin de pregatirea sa profesionala este inclus in programul normal 
de munca.                                                                       
  Art. 209. - In cazul ucenicilor se interzic:                                 
  a) munca prestata in conditii grele, vatamatoare sau periculoase;            
  b) munca suplimentara;                                                        
  c) munca de noapte.                                                          
  Art. 210. - Contractul de ucenicie la locul de munca va cuprinde, in afara   
dispozitiilor obligatorii prevazute in contractul individual de munca,         
urmatoarele:                                                                   
  a) precizarea persoanei care urmeaza sa se ocupe de pregatirea ucenicului,   
denumita maistru de ucenicie, si calificarea acesteia;                          
  b) durata necesara pentru obtinerea calificarii in meseria respectiva;       
  c) avantajele in natura acordate ucenicului in vederea calificarii           
profesionale.                                                                   
  Art. 211. - (1) Maistrul de ucenicie este salariat al angajatorului, atestat 
pentru pregatirea ucenicilor.                                                  
  (2) Maistrul de ucenicie este atestat de Ministerul Muncii si Solidaritatii  
Sociale.                                                                       
  Art. 212. - (1) Aptitudinile ucenicului de a presta meseria pentru care este 
pregatit prin contractul de ucenicie la locul de munca fac obiectul unei       
verificari finale organizate de angajator.                                     
  (2) Salariatii a caror formare profesionala a facut obiectul unui contract de
ucenicie la locul de munca nu vor putea fi obligati la suportarea cheltuielilor
de formare facute de angajator.                                                
  Art. 213. - Controlul activitatii de ucenicie la locul de munca, statutul    
ucenicului, modul de incheiere si de executare a contractului de ucenicie la   
locul de munca, autorizarea angajatorilor pentru incheierea contractelor de    
ucenicie la locul de munca, atestarea maistrului de ucenicie, verificarea      
finala a aptitudinilor ucenicului, precum si orice alte aspecte legate de      
contractul de ucenicie la locul de munca urmeaza sa fie reglementate prin lege 
speciala.                                                                      
                                                                               
                                 TITLUL VII                                     
                               Dialogul social                                 
                                                                               
                                 CAPITOLUL I                                    
                              Dispozitii generale                              
                                                                               
  Art. 214. - Pentru asigurarea climatului de stabilitate si pace sociala, prin
lege sunt reglementate modalitatile de consultari si dialog permanent intre    
partenerii sociali.                                                            
  Art. 215. - Consiliul Economic si Social este institutie publica de interes  
national, tripartita, autonoma, constituita in scopul realizarii dialogului    
social la nivel national.                                                      
  Art. 216. - In cadrul ministerelor si prefecturilor functioneaza, in         
conditiile legii, comisii de dialog social, cu caracter consultativ, intre     
administratia publica, sindicate si patronat.                                  
                                                                               
                                 CAPITOLUL II                                   
                                  Sindicatele                                  
                                                                               
  Art. 217. - (1) Sindicatele sunt persoane juridice independente, fara scop   
patrimonial, constituite in scopul apararii si promovarii drepturilor colective
si individuale, precum si a intereselor profesionale, economice, sociale, cul- 
turale si sportive ale membrilor lor.                                           
  (2) Conditiile si procedura de dobandire a personalitatii juridice de catre  
organizatiile sindicale se reglementeaza prin lege speciala.                   
  (3) Organizatiile sindicale au dreptul de a-si reglementa prin statutele     
proprii modul de organizare, asociere si gestiune, cu conditia ca statutele sa 
fie adoptate printr-o procedura democratica, in conditiile legii.              
  Art. 218. - Sindicatele participa prin reprezentantii proprii, in conditiile 
legii, la negocierea si incheierea contractelor colective de munca, la         
tratative sau acorduri cu autoritatile publice si cu patronatele, precum si in 
structurile specifice dialogului social.                                       
  Art. 219. - Sindicatele se pot asocia in mod liber, in conditiile legii, in  
federatii, confederatii sau uniuni teritoriale.                                
  Art. 220. - Exercitiul dreptului sindical al salariatilor este recunoscut la 
nivelul tuturor angajatorilor, cu respectarea drepturilor si libertatilor      
garantate prin Constitutie si in conformitate cu dispozitiile prezentului cod  
si ale legilor speciale.                                                       
  Art. 221. - (1) Este interzisa orice interventie a autoritatilor publice de  
natura a limita drepturile sindicale sau a le impiedica exercitarea lor legala.
  (2) Este interzis, de asemenea, orice act de ingerinta al patronilor sau al  
organizatiilor patronale, fie direct, fie prin reprezentantii sau membrii lor, 
in constituirea organizatiilor sindicale sau in exercitarea drepturilor lor.   
  Art. 222. - La cererea membrilor lor, sindicatele pot sa ii reprezinte pe    
acestia in cadrul conflictelor de drepturi.                                    
  Art. 223. - (1) Reprezentantilor alesi in organele de conducere ale          
sindicatelor li se asigura protectia legii contra oricaror forme de            
conditionare, constrangere sau limitare a exercitarii functiilor lor.          
  (2) Pe toata durata exercitarii mandatului, precum si pe o perioada de 2 ani 
de la incetarea acestuia reprezentantii alesi in organele de conducere ale     
sindicatelor nu pot fi concediati pentru motive care nu tin de persoana        
salariatului, pentru necorespundere profesionala sau pentru motive ce tin de   
indeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariatii din unitate.      
  (3) Alte masuri de protectie a celor alesi in organele de conducere ale      
sindicatelor sunt prevazute in legi speciale si in contractul colectiv de munca
aplicabil.                                                                     
                                                                               
                               CAPITOLUL III                                    
                         Reprezentantii salariatilor                           
                                                                               
  Art. 224. - (1) La angajatorii la care sunt incadrati mai mult de 20 de      
salariati si daca nici unul nu este membru de sindicat, interesele acestora pot
fi promovate si aparate de reprezentantii lor, alesi si mandatati special in   
acest scop.                                                                    
  (2) Reprezentantii salariatilor sunt alesi in cadrul adunarii generale a     
salariatilor, cu votul a cel putin jumatate din numarul total al salariatilor. 
  (3) Reprezentantii salariatilor nu pot sa desfasoare activitati ce sunt      
recunoscute prin lege exclusiv sindicatelor.                                   
  Art. 225. - (1) Pot fi alesi ca reprezentanti ai salariatilor salariatii care
au implinit varsta de 21 de ani si care au lucrat la angajator cel putin un an 
fara intrerupere.                                                               
  (2) Conditia vechimii prevazute la alin. (1) nu este necesara in cazul       
alegerii reprezentantilor salariatilor la angajatorii nou-infiintati.          
  (3) Numarul de reprezentanti alesi ai salariatilor se stabileste de comun    
acord cu angajatorul, in raport cu numarul de salariati ai acestuia.           
  (4) Durata mandatului reprezentantilor salariatilor nu poate fi mai mare de 2
ani.                                                                            
  Art. 226. - Reprezentantii salariatilor au urmatoarele atributii principale: 
  a) sa urmareasca respectarea drepturilor salariatilor, in conformitate cu    
legislatia in vigoare, cu contractul colectiv de munca aplicabil, cu           
contractele individuale de munca si cu regulamentul intern;                    
  b) sa participe la elaborarea regulamentului intern;                         
  c) sa promoveze interesele salariatilor referitoare la salariu, conditii de  
munca, timp de munca si timp de odihna, stabilitate in munca, precum si orice  
alte interese profesionale, economice si sociale legate de relatiile de        
munca;                                                                         
  d) sa sesizeze inspectoratul de munca cu privire la nerespectarea            
dispozitiilor legale si ale contractului colectiv de munca aplicabil.          
  Art. 227. - Atributiile reprezentantilor salariatilor, modul de indeplinire a
acestora, precum si durata si limitele mandatului lor se stabilesc in cadrul   
adunarii generale a salariatilor, in conditiile legii.                         
  Art. 228. - Timpul alocat reprezentantilor salariatilor in vederea           
indeplinirii mandatului pe care l-au primit este de 20 de ore pe luna si se    
considera timp efectiv lucrat, fiind salarizat corespunzator.                  
  Art. 229. - Pe toata durata exercitarii mandatului reprezentantii            
salariatilor nu pot fi concediati pentru motive care nu tin de persoana        
salariatului, pentru necorespundere profesionala sau pentru motive ce tin de   
indeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariati.                   
                                                                                
                                CAPITOLUL IV                                   
                                 Patronatul                                    
                                                                                
  Art. 230. - Patronul, denumit in prezentul cod angajator, este persoana      
juridica inmatriculata sau persoana fizica autorizata potrivit legii, care     
administreaza si utilizeaza capitalul, indiferent de natura acestuia, in scopul
obtinerii de profit in conditii de concurenta, si care angajeaza munca         
salariata.                                                                     
  Art. 231. - (1) Patronatele sunt organizatii ale patronilor, autonome, fara  
caracter politic, infiintate ca persoane juridice de drept privat, fara scop   
patrimonial.                                                                   
  (2) Patronatele se pot constitui in uniuni, federatii, confederatii patronale
sau in alte structuri asociative.                                               
  Art. 232. - (1) Patronatele reprezinta, sustin si apara interesele membrilor 
lor in relatiile cu autoritatile publice, cu sindicatele si cu alte persoane   
juridice si fizice, in raport cu obiectul si scopul lor de activitate, potrivit
propriilor statute si in acord cu prevederile legii.                           
  (2) La cererea membrilor lor, patronatele ii pot reprezenta pe acestia in    
cazul conflictelor de drepturi.                                                 
  Art. 233. - Membrilor organelor de conducere alese ale patronatelor li se    
asigura protectia legii contra oricaror forme de discriminare, conditionare,   
constrangere sau limitare a exercitarii functiilor lor.                         
  Art. 234. - Patronatele sunt parteneri sociali in relatiile colective de     
munca, participand, prin reprezentanti proprii, la negocierea si incheierea    
contractelor colective de munca, la tratative si acorduri cu autoritatile      
publice si cu sindicatele, precum si in structurile specifice dialogului       
social.                                                                        
  Art. 235. - (1) Constituirea si functionarea asociatiilor patronale, precum  
si exercitarea drepturilor si obligatiilor acestora sunt reglementate prin     
lege.                                                                          
  (2) Este interzisa orice interventie a autoritatilor publice de natura a     
limita exercitarea drepturilor patronale sau a le impiedica exercitarea legala.
  (3) Este interzis, de asemenea, orice act de ingerinta al salariatilor sau al
sindicatului, fie direct, fie prin reprezentantii lor sau prin membrii         
sindicatului, dupa caz, in constituirea asociatiilor patronale sau in          
exercitarea drepturilor lor.                                                   
                                                                               
                                  TITLUL VIII                                   
                          Contractele colective de munca                       
                                                                               
  Art. 236. - (1) Contractul colectiv de munca este conventia incheiata in     
forma scrisa intre angajator sau organizatia patronala, de o parte, si         
salariati, reprezentati prin sindicate ori in alt mod prevazut de lege, de     
cealalta parte, prin care se stabilesc clauze privind conditiile de munca,     
salarizarea, precum si alte drepturi si obligatii ce decurg din raporturile de 
munca.                                                                         
  (2) Negocierea colectiva este obligatorie, cu exceptia cazului in care       
angajatorul are incadrati mai putin de 21 de salariati.                        
  (3) La negocierea clauzelor si la incheierea contractelor colective de munca 
partile sunt egale si libere.                                                  
  (4) Contractele colective de munca, incheiate cu respectarea dispozitiilor   
legale constituie legea partilor.                                              
  Art. 237. - Partile, reprezentarea acestora si procedura de negociere si de  
incheiere a contractelor colective de munca sunt stabilite potrivit legii.     
  Art. 238. - (1) Contractele colective de munca nu pot contine clauze care sa 
stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele      
colective de munca incheiate la nivel superior.                                 
  (2) Contractele individuale de munca nu pot contine clauze care sa           
stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele      
colective de munca.                                                             
  (3) La incheierea contractului colectiv de munca prevederile legale          
referitoare la drepturile salariatilor au un caracter minimal.                 
  Art. 239. - Prevederile contractului colectiv de munca produc efecte pentru  
toti salariatii, indiferent de data angajarii sau de afilierea lor la o        
organizatie sindicala.                                                         
  Art. 240. - (1) Contractele colective de munca se pot incheia la nivelul     
angajatorilor, al ramurilor de activitate si la nivel national.                
  (2) Contractele colective de munca se pot incheia si la nivelul unor grupuri 
de angajatori, denumite in continuare grupuri de angajatori.                   
  Art. 241. - (1) Clauzele contractelor colective de munca produc efecte dupa  
cum urmeaza:                                                                   
  a) pentru toti salariatii angajatorului, in cazul contractelor colective de  
munca  incheiate la acest nivel;                                                
  b) pentru toti salariatii incadrati la angajatorii care fac parte din grupul 
de angajatori pentru care s-a incheiat contractul colectiv de munca la acest   
nivel;                                                                          
  c) pentru toti salariatii incadrati la toti angajatorii din ramura de        
activitate pentru care s-a incheiat contractul colectiv de munca la acest      
nivel;                                                                          
  d) pentru toti salariatii incadrati la toti angajatorii din tara, in cazul   
contractului colectiv de munca la nivel national.                              
  (2) La fiecare dintre nivelurile prevazute la art. 240 se incheie un singur   
contract colectiv de munca.                                                    
  Art. 242. - Contractul colectiv de munca se incheie pe o perioada            
determinata, care nu poate fi mai mica de 12 luni, sau pe durata unei lucrari  
determinate.                                                                   
  Art. 243. - (1) Executarea contractului colectiv de munca este obligatorie   
pentru parti.                                                                  
  (2) Neindeplinirea obligatiilor asumate prin contractul colectiv de munca    
atrage raspunderea partilor care se fac vinovate de aceasta.                   
  Art. 244. - Clauzele contractului colectiv de munca pot fi modificate pe     
parcursul executarii lui, in conditiile legii, ori de cate ori partile convin  
acest lucru.                                                                   
  Art. 245. - Contractul colectiv de munca inceteaza:                          
  a) la implinirea termenului sau la terminarea lucrarii pentru care a fost    
incheiat, daca partile nu convin prelungirea aplicarii acestuia;               
  b) la data dizolvarii sau lichidarii judiciare a angajatorului;              
  c) prin acordul partilor.                                                     
  Art. 246. - Aplicarea contractului colectiv de munca poate fi suspendata prin
acordul de vointa al partilor ori in caz de forta majora.                      
  Art. 247. - In cazul in care la nivel de angajator, grup de angajatori sau   
ramura nu exista contract colectiv de munca, se aplica contractul colectiv de  
munca incheiat la nivel superior.                                              
                                                                               
                                 TITLUL IX                                     
                            Conflictele de munca                               
                                                                               
                                CAPITOLUL I                                    
                             Dispozitii generale                               
                                                                               
  Art. 248. - (1) Conflictul de munca reprezinta orice dezacord intervenit     
intre partenerii sociali, in raporturile de munca.                             
  (2) Conflictele de munca ce au ca obiect stabilirea conditiilor de munca cu  
ocazia negocierii contractelor colective de munca sunt conflicte referitoare la
interesele cu caracter profesional, social sau economic ale salariatilor,      
denumite conflicte de interese.                                                
  (3) Conflictele de munca ce au ca obiect exercitarea unor drepturi sau       
indeplinirea unor obligatii decurgand din legi ori din alte acte normative,    
precum si din contractele colective sau individuale de munca sunt conflicte    
referitoare la drepturile salariatilor, denumite conflicte de drepturi.         
  Art. 249. - Procedura de solutionare a conflictelor de munca se stabileste   
prin lege speciala.                                                            
                                                                               
                               CAPITOLUL II                                    
                                  Greva                                        
                                                                               
  Art. 250. - Salariatii au dreptul la greva pentru apararea intereselor       
profesionale, economice si sociale.                                            
  Art. 251. - (1) Greva reprezinta incetarea voluntara si colectiva a lucrului 
de catre salariati.                                                             
  (2) Participarea salariatilor la greva este libera. Nici un salariat nu poate
fi constrans sa participe sau sa nu participe la o greva.                      
  (3) Limitarea sau interzicerea dreptului la greva poate interveni numai in   
cazurile si pentru categoriile de salariati prevazute expres de lege.          
  Art. 252. - Participarea la greva, precum si organizarea acesteia cu         
respectarea legii nu reprezinta o incalcare a obligatiilor salariatilor si nu  
pot avea drept consecinta sanctionarea disciplinara a salariatilor grevisti sau
a organizatorilor grevei.                                                      
  Art. 253. - Modul de exercitare a dreptului de greva, organizarea,            
declansarea si desfasurarea grevei, procedurile prealabile declansarii grevei, 
suspendarea si incetarea grevei, precum si orice alte aspecte legate de greva  
se reglementeaza prin lege speciala.                                           
                                                                               
                                TITLUL X                                       
                             Inspectia Muncii                                  
                                                                                
  Art. 254. - Aplicarea reglementarilor generale si speciale in domeniul       
relatiilor de munca, securitatii si sanatatii in munca este supusa controlului 
Inspectiei Muncii, ca organism specializat al administratiei publice centrale, 
cu personalitate juridica, in subordinea Ministerului Muncii si Solidaritatii  
Sociale.                                                                       
  Art. 255. - Inspectia Muncii are in subordine inspectorate teritoriale de    
munca, organizate in fiecare judet si in municipiul Bucuresti.                 
  Art. 256. - Infiintarea si organizarea Inspectiei Muncii sunt reglementate   
prin lege speciala.                                                             
                                                                               
                                TITLUL XI                                      
                            Raspunderea juridica                                
                                                                               
                               CAPITOLUL I                                     
                            Regulamentul intern                                 
                                                                               
  Art. 257. - Regulamentul intern se intocmeste de catre angajator, cu         
consultarea sindicatului sau a reprezentantilor salariatilor, dupa caz.        
  Art. 258. - Regulamentul intern cuprinde cel putin urmatoarele categorii de  
dispozitii:                                                                    
  a) reguli privind protectia, igiena si securitatea in munca in cadrul        
unitatii;                                                                       
  b) reguli privind respectarea principiului nediscriminarii si al inlaturarii 
oricarei forme de incalcare a demnitatii;                                      
  c) drepturile si obligatiile angajatorului si al salariatilor;               
  d) procedura de solutionare a cererilor sau reclamatiilor individuale ale    
salariatilor;                                                                  
  e) reguli concrete privind disciplina muncii in unitate;                     
  f) abaterile disciplinare si sanctiunile aplicabile;                         
  g) reguli referitoare la procedura disciplinara;                             
  h) modalitatile de aplicare a altor dispozitii legale sau contractuale       
specifice.                                                                     
  Art. 259. - (1) Regulamentul intern se aduce la cunostinta salariatilor prin 
grija angajatorului si isi produce efectele fata de salariati din momentul      
incunostintarii acestora.                                                      
  (2) Obligatia de informare a salariatilor cu privire la continutul           
regulamentului intern trebuie indeplinita de angajator.                        
  (3) Modul concret de informare a fiecarui salariat cu privire la continutul  
regulamentului intern se stabileste prin contractul colectiv de munca aplicabil
sau, dupa caz, prin continutul regulamentului intern.                          
  (4) Regulamentul intern se afiseaza la sediul angajatorului.                 
  Art. 260. - Orice modificare ce intervine in continutul regulamentului intern
este supusa procedurilor de informare prevazute la art. 259.                   
  Art. 261. - (1) Orice salariat interesat poate sesiza angajatorul cu privire 
la dispozitiile regulamentului intern, in masura in care face dovada incalcarii
unui drept al sau.                                                             
  (2) Controlul legalitatii dispozitiilor cuprinse in regulamentul intern este 
de competenta instantelor judecatoresti, care pot fi sesizate in termen de 30  
de zile de la data comunicarii de catre angajator a modului de solutionare a   
sesizarii formulate potrivit alin. (1).                                         
  Art. 262. - (1) Intocmirea regulamentului intern la nivelul fiecarui         
angajator se realizeaza in termen de 60 de zile de la data intrarii in vigoare 
a prezentului cod.                                                              
  (2) In cazul angajatorilor infiintati dupa intrarea in vigoare a prezentului 
cod, termenul de 60 de zile prevazut la alin. (1) incepe sa curga de la data   
dobandirii personalitatii juridice.                                            
                                                                                
                               CAPITOLUL II                                    
                          Raspunderea disciplinara                             
                                                                                
  Art. 263. - (1) Angajatorul dispune de prerogativa disciplinara, avand       
dreptul de a aplica, potrivit legii, sanctiuni disciplinare salariatilor sai   
ori de cate ori constata ca acestia au savarsit o abatere disciplinara.        
  (2) Abaterea disciplinara este o fapta in legatura cu munca si care consta   
intr-o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin    
care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul         
individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si    
dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici.                              
  Art. 264. - (1) Sanctiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul 
in cazul in care salariatul savarseste o abatere disciplinara sunt:            
  a) avertismentul scris;                                                      
  b) suspendarea contractului individual de munca pentru o perioada ce nu poate
depasi 10 zile lucratoare;                                                     
  c) retrogradarea din functie, cu acordarea salariului corespunzator functiei 
in care s-a dispus retrogradarea, pentru o durata ce nu poate depasi 60 de     
zile;                                                                          
  d) reducerea salariului de baza pe o durata de 1-3 luni cu 5-10%;            
  e) reducerea salariului de baza si/sau, dupa caz, si a indemnizatiei de      
conducere pe o perioada de 1-3 luni cu 5-10%;                                  
  f) desfacerea disciplinara a contractului individual de munca.               
  (2) In cazul in care, prin statute profesionale aprobate prin lege speciala, 
se stabileste un alt regim sanctionator, va fi aplicat acesta.                 
  Art. 265. - (1) Amenzile disciplinare sunt interzise.                        
  (2) Pentru aceeasi abatere disciplinara se poate aplica numai o singura      
sanctiune.                                                                      
  Art. 266. - Angajatorul stabileste sanctiunea disciplinara aplicabila in     
raport cu gravitatea abaterii disciplinare savarsite de salariat, avandu-se in 
vedere urmatoarele:                                                             
  a) imprejurarile in care fapta a fost savarsita;                             
  b) gradul de vinovatie a salariatului;                                       
  c) consecintele abaterii disciplinare;                                        
  d) comportarea generala in serviciu a salariatului;                          
  e) eventualele sanctiuni disciplinare suferite anterior de catre acesta.     
  Art. 267. - (1) Sub sanctiunea nulitatii absolute, nici o masura, cu exceptia
celei prevazute la art. 264 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusa mai inainte 
de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile.                          
  (2) In vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile, salariatul va
fi convocat in scris de persoana imputernicita de catre angajator sa realizeze 
cercetarea, precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii.           
  (3) Neprezentarea salariatului la convocarea facuta in conditiile prevazute  
la alin. (2) fara un motiv obiectiv da dreptul angajatorului sa dispuna        
sanctionarea, fara efectuarea cercetarii disciplinare prealabile.              
  (4) In cursul cercetarii disciplinare prealabile salariatul are dreptul sa   
formuleze si sa sustina toate apararile in favoarea sa si sa ofere persoanei   
imputernicite sa realizeze cercetarea toate probele si motivatiile pe care le  
considera necesare, precum si dreptul sa fie asistat, la cererea sa, de catre  
un reprezentant al sindicatului al carui membru este.                          
  Art. 268. - (1) Angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-
o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la  
data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu      
mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei.                             
  (2) Sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprind in mod          
obligatoriu:                                                                    
  a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;                   
  b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau 
contractul colectiv de munca aplicabil, care au fost incalcate de salariat;    
  c) motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in
timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in         
conditiile prevazute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea;    
  d) temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica;        
  e) termenul in care sanctiunea poate fi contestata;                          
  f) instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.               
  (3) Decizia de sanctionare se comunica salariatului in cel mult 5 zile       
calendaristice de la data emiterii si produce efecte de la data comunicarii.   
  (4) Comunicarea se preda personal salariatului, cu semnatura de primire, ori,
in caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandata, la domiciliul sau     
resedinta comunicata de acesta.                                                
  (5) Decizia de sanctionare poate fi contestata de salariat la instantele     
judecatoresti competente in termen de 30 de zile calendaristice de la data     
comunicarii.                                                                   
                                                                               
                            CAPITOLUL III                                       
                        Raspunderea patrimoniala                               
                                                                               
  Art. 269 - (1) Angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor 
raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in
care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului in        
timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul.     
  (2) In cazul in care angajatorul refuza sa il despagubeasca pe salariat,     
acesta se poate adresa cu plangere instantelor judecatoresti competente.       
  (3) Angajatorul care a platit despagubirea isi va recupera suma aferenta de  
la salariatul vinovat de producerea pagubei, in conditiile art. 270 si         
urmatoarele.                                                                   
  Art. 270. - (1) Salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si       
principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse
angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.                            
  (2) Salariatii nu raspund de pagubele provocate de forta majora sau de alte  
cauze neprevazute si care nu puteau fi inlaturate si nici de pagubele care se  
incadreaza in riscul normal al serviciului.                                    
  Art. 271. - (1) Cand paguba a fost produsa de mai multi salariati, cuantumul 
raspunderii fiecaruia se stabileste in raport cu masura in care a contribuit la
producerea ei.                                                                 
  (2) Daca masura in care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi     
determinata, raspunderea fiecaruia se stabileste proportional cu salariul sau  
net de la data constatarii pagubei si, atunci cand este cazul, si in functie de
timpul efectiv lucrat de la ultimul sau inventar.                              
  Art. 272. - (1) Salariatul care a incasat de la angajator o suma nedatorata  
este obligat sa o restituie.                                                   
  (2) Daca salariatul a primit bunuri care nu i se cuveneau si care nu mai pot 
fi restituite in natura sau daca acestuia i s-au prestat servicii la care nu   
era indreptatit, este obligat sa suporte contravaloarea lor. Contravaloarea    
bunurilor sau serviciilor in cauza se stabileste potrivit valorii acestora de  
la data platii.                                                                
  Art. 273. - (1) Suma stabilita pentru acoperirea daunelor se retine in rate  
lunare din drepturile salariale care se cuvin persoanei in cauza din partea    
angajatorului la care este incadrata in munca.                                 
  (2) Ratele nu pot fi mai mari de o treime din salariul lunar net, fara a     
putea depasi impreuna cu celelalte retineri pe care le-ar avea cel in cauza,   
jumatate din salariul respectiv.                                               
  Art. 274. - (1) In cazul in care contractul individual de munca inceteaza    
inainte ca salariatul sa il fi despagubit pe angajator si cel in cauza se      
incadreaza la un alt angajator ori devine functionar public, retinerile din    
salariu se fac de catre noul angajator sau noua institutie ori autoritate      
publica, dupa caz, pe baza titlului executoriu transmis in acest scop de catre 
angajatorul pagubit.                                                           
  (2) Daca persoana in cauza nu s-a incadrat in munca la un alt angajator, in  
temeiul unui contract individual de munca ori ca functionar public, acoperirea 
daunei se va face prin urmarirea bunurilor sale, in conditiile Codului de      
procedura civila.                                                              
  Art. 275. - In cazul in care acoperirea prejudiciului prin retineri lunare   
din salariu nu se poate face intr-un termen de maximum 3 ani de la data la care
s-a efectuat prima rata de retineri, angajatorul se poate adresa executorului  
judecatoresc in conditiile Codului de procedura civila.                        
                                                                               
                                 CAPITOLUL IV                                  
                         Raspunderea contraventionala                          
                                                                               
  Art. 276. - (1) Constituie contraventie si se sanctioneaza astfel urmatoarele
fapte:                                                                          
  a) nerespectarea dispozitiilor privind garantarea in plata a salariului minim
brut pe tara, cu amenda de la 3.000.000 lei la 20.000.000 lei;                 
  b) incalcarea de catre angajator a prevederilor art. 34 alin. (5), cu amenda 
de la 3.000.000 lei la 10.000.000 lei;                                         
  c) impiedicarea sau obligarea, prin amenintari ori prin violente, a unui     
salariat sau a unui grup de salariati sa participe la greva ori sa munceasca in
timpul grevei, cu amenda de la 15.000.000 lei la 30.000.000 lei;               
  d) primirea la munca a unei persoane pentru care nu a fost intocmit contract 
individual de munca ori stipularea in contractul individual de munca a unor    
clauze contrare dispozitiilor legale, cu amenda de la 20.000.000 lei la        
50.000.000 lei;                                                                
  e) incadrarea in munca a minorilor cu nerespectarea conditiilor legale de    
varsta sau folosirea acestora pentru prestarea unor activitati cu incalcarea   
prevederilor legale referitoare la regimul de munca al minorilor, cu amenda de 
la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei;                                          
  f) incalcarea de catre angajator a prevederilor art. 134 si 137, cu amenda de
la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei;                                          
  g) incalcarea obligatiei prevazute la art. 135, cu amenda de la 100.000.000  
lei la 200.000.000 lei.                                                         
  (2) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de catre    
inspectorii de munca.                                                          
  (3) Contraventiilor prevazute la alin. (1) li se aplica dispozitiile          
legislatiei in vigoare.                                                        
                                                                               
                               CAPITOLUL V                                     
                            Raspunderea penala                                 
                                                                               
  Art. 277. - Neexecutarea unei hotarari judecatoresti definitive privind plata
salariilor in termen de 15 zile de la data cererii de executare adresate       
angajatorului de catre partea interesata constituie infractiune si se          
pedepseste cu inchisoare de la 3 la 6 luni sau cu amenda.                      
  Art. 278. - Neexecutarea unei hotarari judecatoresti definitive privind      
reintegrarea in munca a unui salariat constituie infractiune si se pedepseste  
cu inchisoare de la 6 luni la 1 an sau cu amenda.                              
  Art. 279. - (1) In cazul infractiunilor prevazute la art. 277 si 278 actiunea
penala se pune in miscare la plangerea persoanei vatamate.                     
  (2) Impacarea partilor inlatura raspunderea penala.                          
  Art. 280. - Nedepunerea de catre angajator, in termen de 15 zile, in         
conturile stabilite, a sumelor incasate de la salariati cu titlu de contributie
datorata catre sistemul public de asigurari sociale, catre bugetul asigurarilor
pentru somaj ori catre bugetul asigurarilor sociale de sanatate constituie     
infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 6 luni sau cu amenda.    
                                                                               
                                TITLUL XII                                     
                             Jurisdictia muncii                                
                                                                               
                               CAPITOLUL I                                     
                           Dispozitii generale                                 
                                                                               
  Art. 281. - Jurisdictia muncii are ca obiect solutionarea conflictelor de    
munca cu privire la incheierea, executarea, modificarea, suspendarea si        
incetarea contractelor individuale sau, dupa caz, colective de munca prevazute 
de prezentul cod, precum si a cererilor privind raporturile juridice dintre    
partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod.                        
  Art. 282. - Pot fi parti in conflictele de munca:                            
  a) salariatii, precum si orice alta persoana titulara a unui drept sau a unei
obligatii in temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor        
colective de munca;                                                            
  b) angajatorii - persoane fizice si/sau persoane juridice -, agentii de munca
temporara, utilizatorii, precum si orice alta persoana care beneficiaza de o   
munca desfasurata in conditiile prezentului cod;                               
  c) sindicatele si patronatele;                                               
  d) alte persoane juridice sau fizice care au aceasta vocatie in temeiul      
legilor speciale sau al Codului de procedura civila.                           
  Art. 283. - (1) Cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot  
fi formulate:                                                                  
  a) in termen de 30 de zile calendaristice de la data in care a fost          
comunicata decizia unilaterala a angajatorului referitoare la incheierea,      
executarea, modificarea, suspendarea sau incetarea contractului individual de  
munca;                                                                          
  b) in termen de 30 de zile calendaristice de la data in care s-a comunicat   
decizia de sanctionare disciplinara;                                           
  c) in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, in situatia  
in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi
salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat, precum si in cazul 
raspunderii patrimoniale a salariatilor fata de angajator;                     
  d) pe toata durata existentei contractului, in cazul in care se solicita     
constatarea nulitatii unui contract individual sau colectiv de munca ori a unor
clauze ale acestuia;                                                            
  e) in termen de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune, in cazul    
neexecutarii contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia.    
  (2) In toate situatiile, altele decat cele prevazute la alin. (1), termenul   
este de 3 ani de la data nasterii dreptului.                                   
                                                                               
                             CAPITOLUL II                                      
                 Competenta materiala si teritoriala                           
                                                                               
  Art. 284. - (1) Judecarea conflictelor de munca este de competenta           
instantelor stabilite conform Codului de procedura civila.                     
  (2) Cererile referitoare la cauzele prevazute la alin. (1) se adreseaza      
instantei competente in a carei circumscriptie reclamantul isi are domiciliul  
sau resedinta ori, dupa caz, sediul.                                            
                                                                               
                            CAPITOLUL III                                      
                     Reguli speciale de procedura                               
                                                                               
  Art. 285. - Cauzele prevazute la art. 281 sunt scutite de taxa judiciara de  
timbru si de timbrul judiciar.                                                  
  Art. 286. - (1) Cererile referitoare la solutionarea conflictelor de munca se
judeca in regim de urgenta.                                                    
  (2) Termenele de judecata nu pot fi mai mari de 15 zile.                      
  (3) Procedura de citare a partilor se considera legal indeplinita daca se    
realizeaza cu cel putin 24 de ore inainte de termenul de judecata.             
  Art. 287. - Sarcina probei in conflictele de munca revine angajatorului,     
acesta fiind obligat sa depuna dovezile in apararea sa pana la prima zi de     
infatisare.                                                                    
  Art. 288. - Administrarea probelor se face cu respectarea regimului de       
urgenta, instanta fiind in drept sa decada din beneficiul probei admise partea 
care intarzie in mod nejustificat administrarea acesteia.                      
  Art. 289. - Hotararile pronuntate in fond sunt definitive si executorii de   
drept.                                                                          
  Art. 290. - Procedura de solutionare a conflictelor de munca se reglementeaza
prin lege speciala.                                                            
  Art. 291. - Dispozitiile prezentului titlu se completeaza cu prevederile     
Codului de procedura civila.                                                   
                                                                               
                               TITLUL XIII                                      
                   Dispozitii tranzitorii si finale                            
                                                                               
  Art. 292. - Potrivit obligatiilor internationale asumate de Romania,          
legislatia muncii va fi armonizata permanent cu normele Uniunii Europene, cu   
conventiile si recomandarile Organizatiei Internationale a Muncii, cu normele  
dreptului international al muncii.                                             
  Art. 293. - Romania va realiza transpunerea, pana la data aderarii la Uniunea
Europeana, in legislatia nationala a dispozitiilor comunitare privind comitetul
european de intreprindere in unitatile de dimensiune comunitara, pe masura     
aparitiei si dezvoltarii in economie a unor astfel de intreprinderi, precum si 
pe cele privind detasarea salariatilor in cadrul furnizarii de servicii.       
  Art. 294. - In sensul prezentului cod, prin salariati cu functie de conducere
se intelege administratorii-salariati, inclusiv presedintele consiliului de    
administratie daca este si salariat, directorii generali si directorii,        
directorii generali adjuncti si directorii adjuncti, sefii compartimentelor de 
munca - divizii, departamente, sectii, ateliere, servicii, birouri -, precum si
asimilatii lor stabiliti potrivit legii sau prin contractele colective de munca
ori, dupa caz, prin regulamentul intern.                                       
  Art. 295. - (1) Dispozitiile prezentului cod se intregesc cu celelalte       
dispozitii cuprinse in legislatia muncii si, in masura in care nu sunt         
incompatibile cu specificul raporturilor de munca prevazute de prezentul cod,  
cu dispozitiile legislatiei civile.                                             
  (2) Prevederile prezentului cod se aplica cu titlu de drept comun si acelor  
raporturi juridice de munca neintemeiate pe un contract individual de munca, in
masura in care reglementarile speciale nu sunt complete si aplicarea lor nu    
este incompatibila cu specificul raporturilor de munca respective.             
  Art. 296. - (1) Vechimea in munca stabilita pana la data de 31 decembrie 2003
se probeaza cu carnetul de munca. In cazul in care o persoana nu poseda carnet 
de munca, vechimea in munca se reconstituie la cerere de catre instanta        
judecatoreasca competenta sa solutioneze conflictele de munca, pe baza         
inscrisurilor sau a altor probe din care sa rezulte existenta raporturilor de  
munca.                                                                          
  (2) Pana la data prevazuta la alin. (1) angajatorii sau, dupa caz,           
inspectoratele teritoriale de munca care detin carnetele de munca ale          
salariatilor vor elibera, in mod esalonat, carnetele respective titularilor, pe
baza de proces-verbal individual de predare-primire.                           
  Art. 297. - Pe data intrarii in vigoare a prezentului cod cauzele privind    
conflicte de munca aflate pe rolul tribunalelor se judeca in continuare        
potrivit dispozitiilor procesuale aplicabile la data sesizarii instantelor.    
  Art. 298. - (1) Prezentul cod intra in vigoare la data de 1 martie 2003.     
  (2) Pe data intrarii in vigoare a prezentului cod se abroga:                  
  - Codul muncii al R.S.R., Legea nr. 10/1972, publicata in Buletinul Oficial, 
Partea I, nr. 140 din 1 decembrie 1972, cu modificarile si completarile        
ulterioare;                                                                    
  - Legea nr. 1/1970 - Legea organizarii si disciplinei muncii in unitatile    
socialiste de stat, publicata in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 27 din 27    
martie 1970, cu modificarile si completarile ulterioare;                       
  - Decretul nr. 63/1981 privind modul de recuperare a unor pagube aduse       
avutului obstesc, publicat in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 17 din 25 martie
1981;                                                                          
  - Legea nr. 30/1990 privind angajarea salariatilor in functie de competenta, 
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 125 din 16 noiembrie 
1990;                                                                          
  - Legea nr. 2/1991 privind cumulul de functii, publicata in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 1 din 8 ianuarie 1991;                              
  - Legea salarizarii nr. 14/1991, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, 
Partea I, nr. 32 din 9 februarie 1991, cu modificarile si completarile         
ulterioare;                                                                    
  - Legea nr. 6/1992 privind concediul de odihna si alte concedii ale          
salariatilor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 16 din 
10 februarie 1992;                                                             
  - Legea nr. 68/1993 privind garantarea in plata a salariului minim, publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 246 din 15 octombrie 1993;      
  - Legea nr. 75/1996 privind stabilirea zilelor de sarbatoare legala in care  
nu se lucreaza, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 150  
din 17 iulie 1996, cu modificarile si completarile ulterioare;                 
  - art. 34 si 35 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca, 
republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 184 din 19 mai     
1998;                                                                          
  - orice alte dispozitii contrare.                                            
  (3) Incepand cu data de 1 ianuarie 2004 se abroga dispozitiile Decretului nr.
92/1976 privind carnetul de munca, publicat in Buletinul Oficial, Partea I, nr.
37 din 26 aprilie 1976.                                                         
                                                                               
  Aceasta lege a fost adoptata in temeiul prevederilor art. 113 din Constitutia
Romaniei, in urma angajarii raspunderii Guvernului in fata Camerei Deputatilor 
si a Senatului, in sedinta comuna din data de 9 decembrie 2002.                
                                                                               
          PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR PRESEDINTELE SENATULUI              
                      VALER DORNEANU NICOLAE VACAROIU                          
                                                                               
  Bucuresti, 24 ianuarie 2003.                                                  
  Nr. 53.                                                                      
                                                                               
                                                                               
                                                                                
                                                                               

 


Prima pagină | ADMITERE | Galeria "55" | Galeria ”ARTE” | Galeria "Carol Pop de Szathmari" | Evenimente | Revista ”ARTE” | BROȘURA "MAKING OF" | ANSAMBLUL POPULAR "VATRĂ DE DOR" | Linkuri către instituții partenere | Contact